Covid-19: Este mai puternică imunitatea indusă de vaccin sau cea dobândită după trecerea prin infecție?

Infecția Covid-19 generează o imunizare diferită de cea indusă de vaccin. Potrivit ultimelor informații, protecția obținută prin vaccinare pare să fie superioară celei naturale. Astfel, nivelul de anticorpi după două doze de vaccin ARN este de până la 10 ori superioară celei dobândite prin infectarea naturală, transmite Futura sante.

Coronavirusurile

Unele boli cum sunt rujeola, rubeola, varicela sau hepatita B generează o imunitate sterilizantă, adică odată ce ai avut una dintre aceste boli nu mai poți fi infectat a doua oară, explică virusologul Bruno Lina, director al CNR Lyon și membru al consiliului științific, citat de Futura Sante. În schimb, sunt virusuri respiratorii, cum sunt coronavirusurile care sunt la originea răcelilor sau virusul sincitial (VRS), care provoacă frecvent reinfectări. Astfel, este posibil ca, într-un singur sezon, să răcim de patru-cinci ori.

În ceea ce privește Covid-19, se pare că nu există imunitate sterilizantă deoarece se obseră mai multe reinfectări. Iar răspunsul imunitar natural este extrem de diferit de la o persoană la alta. ”În general, cu cât facem o formă severă cu atât imunitatea este mai ridicată”, spune virusologul Bruno Lina. Și, iată, în cazul multor asimptomatici, producția de antiorpi este foarte mică. Între 2% și 8% dintre pacienți par să nu dezvolte deloc anticorpi. Potrivit unui studiu al Universității Oxford, 26% dintre pacienții simptomatici nu au un răspuns imunitar semnificativ după șase luni de la infecție.

Totuși, dacă răspunsul imunitar persistă chiar diferit (vaccinul este, de exemplu, mai puțin eficace în cazul persoanelor în vârstă), pare că el asigură o protecție mai mare contra reinfectărilor și formelor grave. Un studiu de mici dimensiuni arată că rata anticorpilor generată după a doua doză de vaccin ARN este până de 10 ori  mai mare comparativ cu imunitatea naturală.

Adevărul este că știm totul, recunoaște Sabra Klein, imunolog la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health (SUA). S-ar putea crede că o infecție furnizează o imunitate mult mai puternică, deoarece acoperă totalitatea antigenelor virusului, în timp ce vaccinurile răspund doar la antigenul din proteina cu vârf. Dar nu este cazul. Este ca și cum sistemul imunitar s-ar concentra pe acea porțiune de virus”. Dar prin disiparea producției de anticorpi spre părți mai puțin importante, răspunsul imunitar natural ar fi, așadar, mai puțin eficace.

De asemenea, este posibil ca această diferență să se explice exclusiv prin dozele foarte importante de proteine cu vârf acumulate odată cu vaccinurile: până la 100 micrograme de ARN mesager prin doza de vaccin Moderna, de exemplu). În schimb, cum vaccinurile sunt efectuate intramuscular ele nu oferă o protecție la nivelul mucoaselor, subliniază Bruno Lina. Aceasta înseamnă că virusul poate să persiste în nas sau gât și că  inclusiv persoanele vaccinate să rămână potențial infecțioase.

Dar virusologul Bruno Lina spune că infecția produce un răspuns umoral și la nivelul mucoaselor și ambele sunt reactivate prin vaccinare. Chiar și atunci când nivelul anticorpilor nu mai este detectabil în cazul persoanelor infectate, vaccinul reactivează limfocitele B cu memorie care vor produce ad hoc anticorpi.

Protecția persistă contra variantelor virale?

Potrivit unui studiu apărut în revista Science, 95% dintre persoanele imunizate natural contra Sars-CoV-2 și care au primit o doză de vaccin au dezvoltat un răspuns celular T direcționat contra proteinei spike, față de 70% în cazul celor care nu au fost infectați cu Sars-CoV-2 și care, de asemenea, au primit o singură doză de vaccin. Numărul limfocitelor B direcționate contra proteinei spike este chiar de 63 de ori mai mare în primul caz.

S-ar putea crede că odată infectați cu sușa originală în 2020 să nu mai fim protejați contra noilor variante, de exemplu Beta sau Delta. De fapt, infecția oferă o protecție destul de eficace, ne asigură Bruno Lina. Un mod de a măsura acest răspuns imunitar este posibilă prin realizarea unei  ”panorame a anticorpilor” prezentă la pacient. Sunt informații dovedite care arată un anumit nivel de imunizare încrucișată.

Practic, cu cât virusurile sunt mai depărtate unele de altele cu atât anticorpii sunt mai puțin protectori, spune Bruno Lina. De exemplu, se observă că persoanele infecate cu varianta Beta (sud-africană) sunt mai puțin protejate contra variantelor Alpha (engleză) și Delta (indiană). În schimb, persoanele infectate cu sușa originală par să fie mai bine protejate contra variantelor Delta și Beta.

Ce se întâmplă în cazul vaccinurilor?

Potrivit unui studiu pe MedRxiv, eficacitatea vaccinului AstraZeneca este redusă la 60% după două doze contra variantei Delta (față de 66% contra variantei Alpha). Dar un alt studiu britanic confirmă că AstraZeneca rămâne eficace la 92% contra spitalizărilor. În ceea ce privește vaccinul Pfizer, eficacitatea ar putea să scadă la 88% cu două doze (față de 94% pentru varianta Alpha). Totuși, în toate cazurile, companiile afirmă că sunt capabile să producă în scurt timp vaccinuri eficace contra unor potențiale variante, care ar scăpa răspunsului imunitar.