Creangă, mare povestitor, dar și cu mari probleme de identitate

Creangă, Nică a lui Ștefan a Petrei. Trebuia să fie Ciubotariul. Este înscris la Școala Domnească cu numele Ioan Ștefănescu, după prenumele tatălui, Ștefan. Așa era în catalog. Odată cu înmatricularea la Fălticeni, când avea 12-13 ani, apare cu numele Ion Creangă. Probleme și cu data nașterii.

Poveștile lui Creangă prind viață în toate ungherele casei memoriale din Humulești. La o zvârlitură de băț de Cetatea Neamț, la poalele căreia încerca să vândă în iarmaroc pupăza care-i chinuia diminețile, consemnează Agerpres.

Ceaslovul / Foto: libertatea.ro

Ne readuc în lumea amintirilor din copilăria lui Ion Creangă:

• Calul Bălan, pe care cei ce nu „prociteau” bine făceau cunoștință cu Sfântul Nicolai;

• Ceaslovul folosit pentru citit și mai ales pentru prins muște;

• Stâlpul hornului unde „lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei”.

Și multe altele.

Creangă, în mod normal, ar fi trebuit să se numească Ciubotariul, după tată. A luat însă numele fratelui mamei, preot în Târgu Neamț, pentru a intra mai ușor la „școala de popi”.

Foto: Libertatea.ro

Casa avea o cămară din care se urca în pod, o tindă și o cameră de locuit. Aceasta din urmă era organizată după specificul interiorului caselor țărănești din acea perioadă. Așadar, avea:

• sobă mare cu cuptor de dormit;

• culme pe care atârnau hainele de sărbătoare;

• ladă de zestre;

• laviță pentru șezători;

• icoane vechi;

• ștergare la ferestre;

• în mijloc, uneltele de țesut și tors.

După donația din 1944 a Sofiei Grigoriu, nepoata de soră a junimistului s-au făcut primele demersuri pentru amenajarea ca muzeu.

Casa în care a copilărit scriitorul humuleștean intrase în proprietatea Asociației Generale a Învățătorilor din România.

Gestionara Casei Memoriale Ion Creangă din Târgu Neamț, Daniela Codruța Crăciun, ne-a condus într-o poveste de aproape 200 de ani. Atât are construcția ridicată în anii 1830-1831 de bunicul patern al scriitorului, Petre Ciubotariul. E casa unde s-au născut și au copilărit Nică a lui Ștefan a Petrei, alături de șapte frați și surori. Și părinții scriitorului.

De ce nu l-a chemat Ciubotariul, după tată

„A luat numele de Creangă după unchiul său – fratele mamei – care era preot la Târgu Neamț. Atunci când acesta s-a înscris la școala de catiheți din Fălticeni. «Școala de popi», cum îi plăcea să spună în «Amintiri din copilărie».

Accesul era mai facil dacă aveai numele cuiva din clerul bisericesc.

Până la acel moment, nu a apărut nicăieri în acte cu numele de Ciubotariul. Era doar Nică a lui Ștefan a Petrei, când era mic. Tatăl era Ștefan, iar bunicul era Petre.

Apare la Școala Domnească cu numele Ioan Ștefănescu, după tată, Ștefan. Așa era în catalog. Odată cu înscrierea la Fălticeni, când avea 12-13 ani, apare cu numele Ion Creangă”, a declarat, pentru Agerpres, Daniela Codruța Crăciun.

De altfel, și data nașterii scriitorului a fost dezbătută, la un moment dat.

„El, când era la seminar, în Iași, a venit acasă și și-a întrebat mama. Că mama știe cel mai bine data nașterii. Ea i-a spus: tu ești născut pe 1 martie 1837, iar biserica din Humulești a consemnat botezul cu numele de Ioan”, a explicat muzeografa.

Cât privește capodopera „Amintiri din copilărie”, ea se leagă de întâmplări petrecute aici, la Humulești. Satul cu „gospodari unul și unul, cu flăcăi și fete care știau a învârti roata, dar și hora satului”. Humuleștiul cu Ozana cea frumos curgătoare și limpede ca cristalul…

Casa lui Creangă are 200 de ani

„Mărturie vremurilor de atunci a rămas doar căsuța, este aceeași de aproape 200 ani. Structura nu s-a modificat, nu este nici mai mare, nici mai mică.

Bârnele din lemn de brad sunt de la 1830, așa cum le-a pus una peste alta bunicul scriitorului, Petre Ciubotariu.

Modificările cele mai importante se referă la acoperiș, iar la ultima renovare, din 1975, s-a schimbat scândura de la pod. Grinzile au rămas originale. S-a mai intervenit la ferestre, care au fost mărite de urmași”, a precizat muzeografa Crăciun.

Personajele lui Creangă din „Amintiri din copilărie” au existat în realitate

Personajele din roman au existat cu adevărat:

• mătușa Mărioara locuia peste drum, avea cireșul unde mergea să fure, pentru că erau mai bune decât cele de acasă;

• Moș Chiorpec Ciubotariul locuia în apropiere;

• grădina lui Trăsnea pe unde povestește el că a venit de la scăldat;

• iarmarocul unde merge să vândă pupăza era la poalele Cetății Neamț;

„Vecinii nu sunt persoane fictive”, a adăugat Daniela Codruța Crăciun.

Casa păstrează obiecte folosite de familia scriitorului

„În camera de locuit avem o serie de obiecte originale. Printre acestea, lada de zestre a mamei scriitorului, Smaranda Creangă, venită din Pipirig.

Ca fapt divers, numele Creangă se scria, de fapt, cu K, strămoșii din partea mamei scriitorului veneau din Ardeal.

Lada de zestre este o influență din zona Brașovului, fiind pictată manual. Din hainele de sărbătoare avem trei piese care au aparținut familiei scriitorului, mă refer la părinți.

Avem și măsuța cu scăunele, cu trei picioare, la care se mânca. (Foto: tinutulzimbrului.ro)Ceaslovul care tronează pe masă este o donație de la Mănăstirea Vovidenia. Este un Ceaslov vechi din 1817 care evocă exact cartea pe care se chinuiau copiii să învețe. La biserica din Humulești, printre care și Nică. Acolo a avut de-a face și cu Calul Bălan, dar și cu muștele pe ceaslov.

Mai avem blidarul din colț”, a spus muzeografa nemțeană.

Zecile de mii de vizitatori care vin, anual, la casa Creangă sunt interesați în special de Ceaslov și Calul Bălan.

Foto: libertatea.ro

Casa memorială a fost redeschisă anul trecut, după doi ani de renovare. Acum îi așteaptă pe vizitatori și cu o clădire adiacentă, în care sunt expuse documente ale vremii.

Fiecare adult care trece pragul casei reintră de fiecare dată în propriile amintiri din copilărie

„Sincer, nu m-am gândit că voi ajunge să lucrez aici, la momentul când citeam romanul sau vedeam filmul. Dar mă bucur că sunt aici și am emoții când vine cineva și ne răscolește propriile amintiri din copilărie. Sau pe cele povestite de Nică”, a mărturisit gestionara Casei Memoriale Ion Creangă, Daniela Codruța Crăciun.

Foto: libertatea.ro

Așa că, dacă vreți ca propriile amintiri de copilărie să vă răscolească, să râdeți aducându-vă aminte de pățaniile și boacănele pe care le-ați făcut, treceți cu încredere pragul Casei Memoriale Ion Creangă din Târgu Neamț și veți simți că faceți parte din aceeași poveste de viață cu a lui Nică a lui Ștefan a Petrei.

Adaptare după un reportaj Agerpres, text optimizat SEO.