Dacă ar mai fi trăit în zilele noastre, ar mai fi fost angajat undeva? „CV-ul” poetului Mihai Eminescu

Se vorbește tot mai des despre job-urile viitorului. Despre faptul că unele profesii, bine împământenite, vor dispărea forever, înlocuite fiind de altele, potrivite evoluției omenirii. Posibil chiar și „meseria” de poet: nu cu mult timp în urmă roboții au învățat să compună poezii.

Să încercăm să facem un exercițiu de imaginație: dacă poetul Mihai Eminescu, a cărui zi de naștere o sărbătorim azi, printr-o minune, ar mai fi fost printre noi, l-ar fi angajat cineva? Poate vreo publicație?!? Greu de răspuns. Dar haideți să parcurgem „CV-ul” (dacă putem spune așa) al poetului, un om prea deștept nu numai pentru vremurile lui, ci chiar și pentru acestea, pe care le trăim noi.

Mihai Eminescu, un posibil „CV”

Pe 25 februarie 1866, Eminescu este publicat de revista „Familia”, unde editorul publicației era Iosif Vulcan. Poetului i s-a publicat opera „De-aș avea”, iar de atunci numele îi este schimbat din Eminovici, în Eminescu de către Iosif Vulcan. 

Eminescu merge la Viena în perioada 1869 – 1872 pentru a studia la Facultatea de Filosofie și Drept (printre altele, acolo îi întâlnește pe Ioan Slavici și Veronica Micle).

În perioada 1872-1874, Eminescu studiază la Berlin, iar perioada 1874 – 1877 este marcată de posturile pe care le ocupă: 

• Director al Bibliotecii Centrale;
• Profesor suplinitor;
• Revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui;
• Redactor la ziarul „Curierul” de Iași.

Continuând să scrie pentru revista „Convorbiri literare” îl cunoaște pe Ion Creangă cu care leagă o prietenie puternică.

Poetul se mută în București în 1877 și ocupă postul de redactor până în 1883, și de redactor-șef la „Timpul”. În această perioadă, Eminescu scrie operele sale reprezentative: „Luceafărul” și „Scrisorile”.

Cam atât…