Criza cadrelor didactice: cum reușesc alte țări să o evite și ce ar trebui să facă România

Publicat: 26 apr. 2025, 06:20, de Alice Călin, în OPINII , ? cititori
Criza cadrelor didactice: cum reușesc alte țări să o evite și ce ar trebui să facă România
Sursa foto: freepik.com

În România se vorbește de ani buni despre criza cadrelor didactice. Sistemul educațional, subfinanțat și neactualizat, nu reușește să atragă profesioniști pregătiți. Toți miniștrii se plâng de aceleași probleme, însă niciunul nu a reușit până acum să le rezolve. Situația ar trebui să ridice întrebări privind eficiența actualelor politici educaționale iar schimbarea ar trebui să vină de la vârf. Alte state au reușit să rezolve problema prin soluții simple, pe care le-am putea adapta sistemului românesc de învățământ.

Profesori fără studii pedagogice

În multe state europene și nord-americane, recrutarea profesorilor este mult mai accesibilă decât în țara noastră.

În Marea Britanie orice absolvent de facultate poate deveni profesor după parcurgerea unor programe de scurtă durată.

În Germania, anumite landuri permit accesul în sistem pentru absolvenții de master în domenii tehnice sau științifice, urmând ca formarea pedagogică să fie realizată ulterior.

În SUA, un absolvent de master, sau chiar doar de facultate, poate preda fără să aibă nevoie de certificare pedagogică. Multe școli private își stabilesc propriile criterii de angajare, iar în cele mai multe cazuri, experiența profesională și studiile academice sunt suficiente. În sistemul public este obligatorie o formă de certificare pentru predare, însă există programe care permit obținerea acestora în paralel cu predarea la clasă.

Această flexibilitate vine ca răspuns la deficitul de profesori, dar și ca o dovadă de încredere la adresa expertizei profesionale. Statul oferă astfel trasee alternative către cariera didactică. Fără a compromite calitatea, ci adaptând cerințele la realitatea de pe piața muncii.

Criza cadrelor didactice din România, perpetuată de un sistem educațional inaccesibil

În România, sistemul de titularizare este deosebit de restrictiv. Pentru a deveni profesor, un proaspăt absolvent de masterat trebuie să parcurgă și un masterat didactic. Pentru titularizare nu mai e suficient nici măcar modulul psihopedagogic. Masterul didactic are o durată de doi ani și este disponibil doar în câteva universități din țară. În plus, acesta nu este adaptat pentru toate specializările. Aceste cerințe pun piedici adiționale celor care ar dori o carieră didactică. În special în orașele mici și în mediul rural.

De exemplu, un absolvent de masterat în inginerie, cu experiență în câmpul muncii, nu are acces în sistemul educațional decât dacă urmează un al doilea program masteral. Cu toate acestea, expertiza sa ar putea fi extrem de valoroasă pentru elevii de liceu sau din școlile profesionale.

În condițiile în care criza cadrelor didactice se accentuează, România continuă să impună restricții tot mai severe pentru accesul în învățământ.

Ceea ce ar trebui să facă decidenții români ar fi să analizeze modele internaționale și să introducă forme alternative de formare pedagogică. O soluție viabilă ar fi înființarea unor programe de instruire intensivă, de scurtă durată, combinate cu ore de practică în școli. Acestea ar permite specialiștilor din diverse domenii să intre în sistem fără a mai fi obligați să urmeze un al doilea master. Aceste soluții ar eficientiza procesul de recrutare și ar putea pune capăt crizei cadrelor didactice.