Cum a devenit Republica Moldova stat maritim. Povestea Portului Giurgiulești, pe care vrea să îl cumpere România

La începutul anilor 90, Republica Moldova nu avea nici măcar ieșire la Dunăre, teritoriul de pe malul stâng al Prutului, din zona vărsării râului în Dunăre, aparținând Ucrainei. Dar guvernul de la Chișinău a reușit să obțină de la Ucraina o suprafață de teren cu ieșire la Dunărea Maritimă, pe care a fost construit Portul Giurgiulești și din 2006 Republica Moldova a devenit stat maritim.

Pe 28 august, Guvernul României a adoptat un memorandum referitor la „aprobarea iniţierii negocierilor cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) în vederea achiziţionării de către statul român, prin intermediul Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa, societate aflată sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, a acţiunilor Danube Logistics SRL deţinute de către BERD în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti din Republica Moldova”.

Potrivit documentelor aprobate de Guvernul României, portul situat la vărsarea Prutului în Dunăre, are o poziție strategică, fiind situat la granița dintre România, Republica Moldova și Ucraina, dar are și o serie de capacități și facilități care îl fac foarte atractiv din punct de vedere economic.

„Portul Giurgiulești este un nod logistic de importanță strategică care oferă importatorilor și exportatorilor servicii de transbordare și depozitare a mărfurilor, cu acces la o infrastructură de transport trimodală. Portul este amplasat pe sectorul maritim al fluviului Dunărea și permite acostarea navelor fluviale și a navelor maritime cu pescaj de până la 7 m și o capacitate de până la 10.000 tone.

21:04, 13.12.2024 • ACTUALITATE

Ministrul Burduja spune cum va ajuta România Republica Moldova să treacă de criza energetică

11:03, 23.11.2024 • Internațional

Rusia vrea să lase Moldova fără gaze în pragul iernii

În plus, portul este bine conectat cu linii de cale ferată cu ecartament larg și îngust. De exemplu, există o conexiune regulată de trenuri-bloc pentru transportul containerelor între Giurgiulești și terminalul de containere operat de DP World din Constanța, care ajută la reducerea traficului de camioane și reprezintă o alternativă pentru a evita timpii de așteptare îndelungați la frontiere”, se spune în expunerea de motive a memorandumului.

Dacă se va perfecta tranzacția de preluare de către Administrația Portului Constanța a acțiunilor Danube Logistics SRL deţinute de către BERD, Portul Giurgiulești se va alătura celorlalte porturi maritime românești de la Dunărea Maritimă, respectiv Sulina, Tulcea, Isaccea, Galați și Brăila.

Cum a devenit Republica Moldova stat maritim

Povestea Portului Giurgiulește este deosebit de interesantă, este chiar o demonstrație de pragmatism a autorităților de la Chișinău. Într-o perioadă în care exploatarea portuară de la Dunăre a înregistrat o scădere, mai ales după criza în transporturile fluviale de mărfuri generată de războiul din fosta Iugoslavie, frații de peste Prut au reușit, tăcând și făcând, fără surle și trâmbițe, ca în numai câțiva ani să construiască la Giurgiulești un port maritim dotat cu toate instalațiile portuare pentru operarea navelor maritime, plus terminale pentru produse petroliere, cereale, transport containerizat și transport de pasageri.

Un detaliu interesant este chiar modul în care Republica Moldova a dobândit statutul de stat maritim, în condițiile în care în urmă cu 30 de ani nu avea acces la Dunărea Martitimă. Sectorul Dunării Maritime este de la Bara Sulina până în Portul Brăila, pe întreg acest parcurs fiind asigurată de către AFDJ Galați o adâncime a șenalului navigabil de minimum 7,2 metri, aceasta fiind adâncimea necesară pentru navigația navelor maritime.

Navigația pe Dunărea Maritimă este asociată navigației costiere și Galați, Brăila, Iscaccea și Tulcea sunt porturi „maritime”. Al patrulea port maritim de la Dunărea de Jos este Giurgiuleștiul, care în urmă cu ceva ani era doar o localitate de pe malul Prutului, dar între timp a devenit o localitate situată la mila 72,2 de pe Dunărea Maritimă.

Giurgiulești

Inițial s-a încercat obținerea de către Republica Moldova a unui teren pe malul Dunării printr-un schimb de terenuri cu Ucraina, schimb negociat de cele două state la începutul anilor 90.

În 1999, deputatul Vasile Șova, împuternicit de președintele Moldovei, Vladimir Voronin a semnat Protocolul tratatului bilateral moldo-ucrainean inițiat pe 23 octombrie 1992, prin care se prevedea că „Republica Moldova îi va transfera Ucrainei terenul inclus în bucla fluvială Nișaliu situată în raza comunei Crocmaz (107,7 ha) și sectorul șoselei Reni – Odesa, situat în raza comunei Palanca cu o lungime de de 7,7 km, o lățime de 23 m și o suprafață de 18 ha, precum și părțile din moșia comunală situate la sud de șosea, anume Piscicola, Pășunea, Abdiv et Baibol, în suprafață de 9,26 kilometri pătrați, formând un teren cu suprafața totală de 10,5 kilometri pătrați, în schimbul unui teritoriu corespunzător situat între localitățile Giurgiulești din Republica Moldova și Reni, din Ucraina, aceste teritoriu conținând o porțiune de mal de-a lungul fluviului Dunărea”.

Punerea în practică a acestei înțelegeri a fost blocată, pentru că cele două părți aveau opinii diferite cu privire la teritoriul numit „Râpa de la Mândrești”, situat la est de Giurgiulești.

Diplomații ucrainieni susțineau că această zonă ar fi un teritoriu ucrainean care poate fi cedat Republicii Moldova în schimbul teritoriilor situate în raza comunelor Crocmaz și Palanca. Diplomații de la Chișinău i-au contrat pe ucrainieni cu argumentele lor: potrivit dreptului internațional, „Râpa de la Mândrești” este deja moldovenească de iure, deoarece atunci când a fost stabilită frontiera între Republica Sovietică Socialistă Moldovenească și Republica Sovietică Socialistă Ucraineană, granița trecea pe la est de „Râpa de la Mândrești”, care făcea parte din comuna Giurgiulești.

Portul Giurgiulești

Protocolul din 1992 a picat, dar s-a ajuns la o altă înțelegere diplomatică și Ucraina a transferat Moldovei un teren cu o deschidere de 430 de metri la Dunăre, urmând ca Moldova să rezolve ulterior problema celor 7,7 km de șosea.

În decembrie 2004, compania Danube Logistics a semnat cu Guvernul Republicii Moldova un acord de investiţii pentru construirea Portului Internaţional Liber Giurgiulești. Acționarii Danube Logistics sunt holdingul olandez Easeur Holding BV, care aparține unui tulcean emigrat în Olanda, și BERD. Astfel au fost puse bazele construirii Portului Giurgiulești, care a fost dat în exploatare pe 26 octombrie 2006.

Investiții de zeci de milioane de dolari

În dezvoltarea Portului Liber Giugiulești au fost investite zeci de milioane de dolari. A fost investită suma de 35 milioane de dolari în terminalul petrolier compus dintr-o dană de acostare, o bază petrolieră formată din 8 rezervoare în care pot fi stocate peste 63.000 mc de produse petroliere, echipamente de transbordare cu capacitatea de peste un milion de tone anual și utilaje de încărcare-descărcare a cisternelor feroviare cu ecartament combinat, ecartament larg și european.

Alte 12 milioane de dolari au fost investite în terminalul de produse cerealiere „Trans Cargo Terminals” cu o capacitatea de depozitare de 50.000 tone, care poate recepționa până la 3.000 tone de cereale pe zi prin intermediul transportului auto şi feroviar. Navele cu o capacitate de până la 10.000 de tone pot fi încărcate cu o viteză de până la 400 tone pe oră.

Din 2011, funcționează și terminalul de uleiuri vegetale „Trans Bulk Logistics” SRL, care ca și terminalul cerealier este o subsidiară a Grupului „Trans Oil”, care a construit și gestionează cele două terminale împreună cu Danube Logistics. Terminalul de uleiuri vegetale are o capacitate de 6.000 tone metrice și poate recepționa nave cu o capacitate de transport de până la 10.000 tone.

În ianuarie 2012, a fost dat în folosință Terminalul de Mărfuri Generale și Containere, care dispune de un spațiu de depozitare cu o suprafață de 2 ha, această platformă fiind dotată cu 48 de prize pentru containere frigorifice și având acces la calea ferată cu dublu ecartament. Transferul containerelor este asigurat de o macara portuară „Sennebogen”, cu capacitatea maximă de ridicare de 70 tone.

Containere în Portul Giurgiulești

Tot în 2012, a fost inaugurat și Terminalul de Marfuri în Vrac, dezvoltat pe o suprafață de 4 ha. Prin acest terminal sunt transbordate produse precum cox petrolier, piatră concasată și produse de carieră. Ulterior, a fost dată în folosință și Rampa Ro-Ro, care permite și operarea navelor de tip Ro-Ro, specializate ăn transportarea TIR-urilor, trailerelor cu containere, vehiculelor pe șenile, autobuzelor, etc.

Zona Liberă Giurgiulești, atractivă și pentru afacerile românilor

Întreaga suprafaţă a Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti are statut de zonă economică liberă până în anul 2030. A fost rezervată o zonă pentru dezvoltarea afacerilor denumită „Zona Economică Liberă Giurgiulești”, în cadrul căreia  investitorii au posibilitatea să ia în locație terenuri, spații de depozitare închise și deschise, birouri, etc.

De asemenea, beneficiază nu numai de scutiri de drepturi de import cum ar fi accize, TVA și taxa vamală, dar și de cote reduse la impozitul pe venit, infrastructura nouă, precum și tarife de întreținere avantajoase.

În aceste condiții, dar bineînțeles în funcție de condiții, tarife și alte detalii care pot contura un anumit bussines plan, Zona Liberă Giurgiulești este una de interes și pentru afacerile unor oameni de afaceri din România.

Croaziere Giurgiulești – Istambul – Giurgiulești, în timp ce din porturile românești nu se mai fac nici măcar plimbări pe Dunăre

În Terminalul pentru Pasageri din Portul Giugiulești au fost investite alte 10 milioane de dolari. În primii ani de la inaugurarea portului a fost lansat și un program turistic extrem de interesant, chiar și pentru gălățeni, pentru că Portul Giurgiulești este la 10 km de Galați.

Croaziere din Giurgiulești

Erau organizate croaziere Giurgiulești-Istambul-Giurgiulești, efectuate cu nava „Prințesa Elena”, care lua la bord 145 de pasageri. La prima croazieră au urcat la bord 80 de pasageri. O croazieră dura 5 zile, dintre care 2 zile de staționare în Portul Istambul. Costul croazierei varia de la 185 la 600 de euro de persoană, în funcție de comfort. Erau cabine de 2, de 3 și de 4 locuri, dar și cabine clasa lux. Costul biletului includea transportul dus-întors, trei mese pe zi și cazarea la bord și în timpul staționării la Istambul.

De la Giurgiulești se putea pleca în croazieră pe Marea Neagră, în timp ce în porturile românești era greu și la fel de greu este și astăzi să găsești prilejul de a face măcar o plimbare pe Dunăre cu o navă de pasageri.