Cum a fost sărbătorită ziua de 22 decembrie la Buzău

În orașul în care Marcel Ciolacu a obținut certificat de revoluționar, monumentul eroilor Revoluției a fost distrus și arată ca după război. La Buzău, Revoluția a început în seara zilei de 22 decembrie 1989. Un număr de 47 buzoieni au murit în urmă cu 33 de ani. Oficialitățile au ales să depună coroane într-un cimitir al eroilor din Primul Război Mondial.

Oficialitățile din județul Buzău au ales să comemoreze Revoluția într-un cimitir al eroilor din Primul Război Mondial, unde sunt îngropați și câțiva dintre buzoienii care au murit la Revoluția din 1989.

Cimitirul Eroilor este considerat cel mai mare cimitir de onoare din ţară şi, poate, şi din Europa. Aici odihnesc 9.653 eroi, din care 7.867 necunoscuţi: 134 români, 753 germani, 744 austru-ungari, 136 ruşi şi bulgari, 14 turci şi cinci italieni.

Puțini știu că în centrul municipiului Buzău, pe Platoul Dacia există un monument dedicat pentru eroii Revoluției din 1989. În contextul în care Platoul Dacia arată ca după război, monumentul a fost distrus și a fost ruptă inclusiv crucea comemorativă. Lucrările de reamenajare a platoului Dacia trebuiau să fie finalizate până la ora actuală, însă actuala conducere a municipalității a dat vina pe constructor, fiindcă a murit diriginta de șantier.

În șantier și-au făcut apariția doar liberalii buzoieni care au depus o coroană și o candelă în memoria celor care au murit la Revoluția din 1989.

Cum a fost Revoluția la Buzău?

Revoluția din 1989 a început la Buzău în seara zilei de 22 decembrie 1989. Nu mai puțin de 47 de buzoieni au murit, 25 dintre aceștia au murit pe raza județului, iar ceilalți 22, în București, Timișoara, Brașov, Hunedoara și Târgoviște.

În Bariera Ploiești, au avut loc intense schimburi de focuri, soldate cu decese. Mai exact dinspre cimitirul Eroilor se trăgea intens spre unitățile militare, Infanterie Getica și cea de informații.

Un militar buzoian a povestit pentru presa locală că s-a tras inclusiv dintr-o locomotivă staționată în Depoul CFR.

„S-a tras spre unitatea militară din zona podului Drăgaica chiar şi dintr-o locomotivă staţionată în Depoul CFR. În altă zi, un individ în uniformă de miliţian a tras cu pistolul în direcţia militarilor din unitate. După câteva secunde, a dispărut. Din fericire, gloanţele trase de bărbat nu au atins pe nimeni dintre cei prezenţi în curte. Un alt individ se afla pe acoperişul blocului Olimpic. Era îmbracat cu o geacă neagră. A tras în noi timp de câteva minute, apoi s-a făcut nevăzut”, a povestit un militar buzoian care se afla în unitate în acele zile de foc, pentru corespondentul adevarul.ro.

Cei mai mulți buzoieni au murit nevinovați, răpuși de rafalele celor care au primit arme și nu puțini la număr erau sub influența băuturilor alcoolice, dar și a militarilor în termen, slab pregătiți. În Buzău, în locul instrucției, militarii erau trimiși la muncile câmpului.

Din cauza isteriei create în acele zile, cum că teroriștii au fost activați pentru a se apăra de regimul Ceaușeșcu, militarii trăgeau în tot ce li se părea suspect.

Toți milițienii și securiștii buzoieni au beneficiat de pază militară pentru a fi protejați de cei care ar fi considerat de cuviință să-și facă dreptate singuri pentru o anumită injustiție săvârșită de oamenii legii împotriva lor. După ce au fost lăsați să plece acasă, câțiva securiști buzoieni și-au găsit locuințele sparte, semn că mai multe persoane vizitaseră domiciliile pentru a se răzbuna.