Cum a început un bărbat să „îl audă pe Dumnezeu” după ce a urmat un tratament cu antibiotice

Percepția despre lume a unui bărbat a avut de suferit, după ce a început să ia antibiotice pentru a trata o pneumonie bacteriană.

În decurs de două zile, bărbatul în vârstă de 50 de ani, care nu avea antecedente psihiatrice și nu luase antibiotice până atunci, a suferit de schimbări de dispoziție, a devenit iritabil și a început să vorbească incoerent. Astfel de comportamente sunt simptome ale maniei.

După ce a fost internat de urgență într-o unitate de psihiatrie din Geneva, bărbatul le-a spus medicilor că imediat după ce a luat antibioticele a simțit că moare și a început să aibă halucinații, în care Dumnezeu îi vorbea, spunându-i că a fost ales pentru o misiune specială. Aceste simptome pot fi un indiciu al psihozei.

Medicii l-au diagnosticat cu antibiomania, un efect secundar rar al tratamentului cu antibiotice, potrivit raportului de caz, publicat în revista BMC Psychiatry. Termenul antibiomania a apărut pentru prima dată într-o analiză din 2002, publicată în Journal of Clinical Psychopharmacology, care a examinat studii de caz care implică mania legată de antibiotice.

Potrivit lui Pascal Sienaert, psiholog și psihiatru la Universitatea Catolică din Leuven din Belgia, simptomele maniacale prezentate de bărbat se potrivesc cu cazurile raportate de antibiomania.

Într-o revizuire a studiilor de caz, publicată în 2017 în Journal of Affective Disorders, Sienaert și colegii săi au acoperit 37 de rapoarte similare, descriind 47 de cazuri de antibiomania la pacienți cu vârsta de până la 3 ani, și alte 143 de cazuri documentate de programele de monitorizare a reacțiilor adverse la medicamente ale Organizației Mondiale a Sănătății și ale Administrației SUA pentru Alimente și Medicamente.

Sienaert și colegii săi au descoperit că claritromicina, unul dintre antibioticele pe care medicii le-au prescris bărbatului, este unul dintre antibioticele cel mai frecvent implicate în cazurile întâlnite, alături de antibioticele chinolone ciprofloxacină și ofloxacină.

„Din păcate, acestea se numără printre antibioticele cele mai utilizate la nivel mondial”, a declarat Sienaert.

Cercetătorii au remarcat, de asemenea, că pentru tratarea unora dintre cazuri au fost folosite antipsihotice. Cu toate acestea, bărbatul din Geneva nu a ajuns să aibă nevoie de antipsihotice, iar medicii i-au prescris lorazepam, un medicament folosit pentru tratarea anxietății și a crizelor, informează Live Science.

Inițial, simptomele maniacale au apărut după ce acesta a luat antibioticul amoxicilină-acid clavulanic. Odată ce a încetat tratamentul, simptomele de manie au încetat și ele. Cu toate acestea, când a început să ia un alt antibiotic, numit claritromicină, pentru a trata pneumonia, simptomele maniei au revenit, determinându-l să întrerupă din nou tratamentul cu antibiotice.

La o săptămână după ce a oprit antibioticele, bărbatul nu mai avea simptome maniacale.

În timp ce mecanismul exact al interacțiunii dintre antibiotice și sistemul nervos central rămâne necunoscut, Sienaert și colegii au prezentat mai multe ipoteze în analiza lor.

De exemplu, s-a constatat că câteva clase de antibiotice – inclusiv macrolidele, cum ar fi claritromicina, și beta-lactaminele, cum ar fi amoxicilina – afectează sistemul GABAergic al creierului. Antibioticele acționează ca un inhibitor al acidului gama-aminobutiric (GABA), un neurotransmițător omniprezent care este responsabil pentru reprimarea neuronilor excitați.

Printre mecanismele suplimentare propuse în analiza lui Sienaert se numără capacitatea antibioticelor de a perturba microbiomul intestinal al pacienților și de a provoca disfuncții la nivelul mitocondriilor, care alimentează celulele.