Cum a jucat Aurescu ”Trabuc” în filmul scandalului Bâstroe după 19 ani de tăcere

Scandalul adâncirii canalului Bâstroe de către autoritățile din Ucraina fără acordul României este departe a de a fi încheiat, chiar dacă ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, încearcă acum să ne spună că prin răspunsul transmis Comisiei Europene „România nu poate fi de acord cu propunerea de adaptare a rețelei TEN-T indicative prin includerea brațelor Chilia și Bâstroe.”

Însă, ceea ce a uitat ministrul Bogdan Aurescu ”Trabuc” este faptul că în mai 2015, România a semnat, la Ismail, acordul trilateral prin care Ucraina solicită acum includerea în rețeau europeană de transport TEN-T a canalului Bâstroe și a brațului Chilia. Astfel, prin acordul de la Ismail, România a acceptat lucrările de dragare pe canalul Bâstroe. Cine era ministru de Extene al României care a semnat acel acord trilteral de la Ismail? Nimeni altul decât cel care azi ne spune că ”nu poate fi de acord cu propunerea de adaptare a rețelei TEN-T indicative prin includerea brațelor Chilia și Bâstroe.”

Adică, cel care se visează viitorul președinte al României, Bogdan Aurescu ”Trabuc”. Practic, Aurescu ”Trabuc” încearcă să se spele pe mâini de problema adâncirii canalului Bâstroe prin trimiterea acelui răspuns către Comisia Europeană, uitând că forul european va ajunge imediat la vorbele lui Moromete: Pe ce vă bazați?. Păi, păi, stați să vedeți, să mai analizăm…bla, bla!

Însă, între timp, Ministerul Infrastrcturii din Ucraina ne-a anunțat că autoritățile ucrainiene au adâncit canalul Bâstroe de la 3,9 m la 6,5 metri! Oppps! Ce facuși Bobiță Aurescu? Ți-ai cam prins urechile pentru că în răspunsul către Comisia Europeană se menționează că, în anii 2000, „Pe brațul Chilia au fost executate lucrări de dragaj importante” de către Ucraina.

Păi dacă lucrările de dragaj au fost importante, care a fost impactul lor asupra Deltei Dunării din România? Tăcere! Nimeni nu cunoaște impactul asupra Deltei Dunării! Faptul că, în 19 ani, nici o instituție din România, niciun institut de cercetări în domeniu, niciun ONG național sau internațional nu a monitorizat permanent caracteristicile părții de nord a deltei românești și vărsarea brațului Chilia în Marea Neagră, reprezintă, de departe, cel mai grav aspect al acestei probleme.

Cum este posibil ca o țară ca România cu o Administrație a Rezervației Biosferei Delta Dunării care are ca atribuție legală monitorizarea impactului activităților antropice asupra mediului să nu fie interesată timp de 19 ani să urmărească ce se întâmplă în cel mai mare scandal european în domeniul protecției naturii?

Este incredibil faptul că timp de 19 ani institute de cercetări dedicate Deltei Dunării sau Mării Negre să nu monitorizeze permanent efectele acelor lucrări asupra zonelor lor de competență. Dar, de a dreptul scandalos este faptul că Ministerul Mediului, reprezentantul României în toate convențiile internaționale în domeniu, să nu ceară, timp de 19 ani, un raport privind impactul lucrărilor asupra rezervației. De ce? Pentru că de 19 ani se doarme bine pe bani publici în administrația centrală din domeniului mediului și la ARBDD.

Dar, oarecum surprinzător, în răspunsul către Comisia Europeană se menționează că partea ucraineană “nu a realizat … vreun studiu care să fundamenteze convingător științific” concluzia că aceste lucrări nu au un impact semnificativ asupra mediului. Numai că, spre știința lui Aurescu ”Trabuc”, partea ucraineană a trimis Ministerului Mediului din România, în data de 25.05.2021 o Analiză privind impactul acestor lucrări asupra mediului iar Ministerul Mediului din România a publicat-o pe site-ul său abia la 15 februarie 2023 la adresa http://www.mmediu.ro/articol/raportul-de-cercetare-analiza-impactului-asupra-mediului-din-delta-dunarii-ce-rezulta-din-lucrarile-deja-implementate-legate-de-proiectul-canalul-navigabil-de-mare-adancime-dunare-marea-neagra-pe-partea-ucraineana-a-deltei/4241.

Mai mult, pe site-ul Ministerului Mediului se poate observa că România a trimis o așa zisă opinie la analiza ucraineană, de fapt este o analiză a unui institut de cercetări de la noi și nicidecum o argumentare științifică a impactului adâncirii canalului Bâstroe. Practic, autoritățile române n-au realizat și publicat o asemenea analiză pe care să o trimită autorităților ucraineene sau convențiilor internaționale sau Comisiei Europene. Dacă ar fi existat o analiză științifică aprofundată, bazată pe colectarea de date timp de 19 ani, autoritățile române ar fi închis subiectul Bâstroe o dată pentru totdeauna.

Dar o dovadă a amatorismului și superficialității celor din Ministerul de Externe, în frunte cu Bogdan Aurescu ”Trabuc”, reiese din răspunsul către Comisia Europeană unde menționează și un aspect foarte grav.

“Propunerile unilaterale ale autorităților ucraineene pot să privească numai căile de comunicații aflate exclusiv pe teritoriul ucrainean.” Dar, cei care au scris și însușit acest lucru habar n-au că mult-discutatul canal Bâstroe se află exclusiv pe teritoriul ucrainean.

Așadar, timp de 19 ani, lipsa de perseverență a autorităților române de a urmări care sunt consecințele acestui canal, realizat în 2004, asupra ecosistemelor Deltei Dunării din România printr-o monitorizare științifică, având în vedere faptul că institutele de cercetare românești anticipau un efect catastrofal, a condus, pas cu pas, la scandalul uriaș de astăzi. Însă, așa se întâmplă când lași biciul pe mâna maimuțelor!