Cum bucuria animalelor ne poate revela misterul conștiinței lor

În ultimele decenii, cercetările asupra emoțiilor și experienței animalelor au cunoscut o expansiune semnificativă, iar știința începe să utilizeze aceste descoperiri pentru a răspunde unei întrebări vechi: au animalele nonumane conștiință?

Deși este un subiect extrem de complex, care pune în fața cercetătorilor „marea problemă” a conștiinței, există totuși o serie de markerii comportamentali și anatomici care sugerează că anumite specii ar putea avea experiențe subiective, scrie Scientific American.

Jeff Sebo, filosof și director al Centrului pentru Protecția Mediului și Animalelor la New York University, alături de colegii săi, Kristin Andrews și Jonathan Birch, a inițiat în aprilie 2024 Declarația de la New York privind Conștiința Animalelor, semnată de peste 500 de cercetători din întreaga lume. Într-un articol publicat în Science, aceștia au argumentat că anumite comportamente, cum ar fi joaca, suferința și alte emoții, pot sugera faptul că animalele trăiesc experiențe conștiente similare celor umane.

Căutarea markerilor de bucurie și durere: Cum putem studia conștiința animalelor?

08:29, 11.01.2025 • SOCIAL

Sterilizare gratuită în Ilfov pentru cățeii și pisicii cu și fără stăpân; care este calendarul

Studiul conștiinței animale este o provocare majoră, din cauza dificultății de a dovedi ce înseamnă cu adevărat „a fi conștient”. Conform lui Sebo, unul dintre cele mai utile moduri de a evalua conștiința animalelor este căutarea unor markerii comportamentali și anatomici care să fie compatibili cu teoriile științifice despre conștiință. Astfel, comportamente precum râsul, joaca sau răspunsurile la durere ar putea reprezenta indicatori ai conștiinței, chiar dacă nu sunt dovezi directe.

„Chiar dacă aceste markerii nu pot stabili certitudinea despre conștiință, prezența lor poate crește probabilitatea ca un animal să fie conștient”, explică Sebo. De exemplu, comportamentele care reflectă emoții, cum ar fi plăcerea sau durerea, sunt adesea considerate indicii ale unei experiențe subiective, caracteristică esențială a conștiinței.

Cum ar trebui să abordăm incertitudinea?

O întrebare importantă în studiul conștiinței animalelor este dacă ar trebui să presupunem că un animal este conștient până când se dovedește contrariul, sau dacă trebuie să așteptăm dovezi clare înainte de a face această presupunere. Majoritatea cercetătorilor tind să adopte principiul că animalele nu sunt conștiente decât dacă dovezile o arată clar. Totuși, Sebo și colegii săi propun o schimbare de paradigmă: să presupunem că animalele sunt conștiente, pentru a ghida mai bine cercetările etice și științifice.

Aceasta abordare nu doar că ar proteja animalele în interacțiunile cu oamenii, dar ar stimula și ipoteze mai riguroase privind natura conștiinței. O astfel de abordare, deși nu garantează certitudini, poate ajuta la îmbunătățirea strategiilor de cercetare și la protecția mai bună a animalelor.

Markerii de bucurie în lumea animalelor

Când vorbim despre conștiința animalelor, majoritatea cercetărilor s-au concentrat pe markerii de durere. Totuși, Sebo sugerează că și markerii de bucurie sunt esențiali pentru a înțelege conștiința. Un exemplu de marker de bucurie este râsul. Unele specii de rozătoare pot emite sunete ultrasonice în timpul joacei sau al gâdilării, care seamănă cu râsul uman.

De asemenea, optimismul este un alt indicator de bucurie. Cercetările arată că animalele care au o atitudine optimistă sunt mai dispuse să urmărească necunoscutul, ceea ce sugerează o experiență pozitivă. Jocul este un alt comportament care nu are un avantaj evolutiv evident, dar care poate fi o manifestare a bucuriei. De la mamifere, precum câinii, până la insecte, cum ar fi albinele care rulează bile pentru distracție, jocul este o activitate semnificativă pentru evaluarea emoțiilor pozitive.

Mai mult, cercetătorii au identificat și alți markeri biologici ai bucuriei, cum ar fi prezența hormonilor precum oxitocina, dopamina sau serotonina în creier.

Etica studiului conștiinței animale

Studiul conștiinței animalelor ridică și o serie de probleme etice, în special în ceea ce privește utilizarea markerilor de durere. Dacă animalele pot experimenta durerea, atunci cercetătorii trebuie să aibă grijă de modul în care sunt obținute datele. Sebo sugerează că cercetările ar trebui să se concentreze pe observații etice și să evite aplicarea intenționată a durerii asupra animalelor.

Prin urmare, studiul conștiinței animale este un domeniu complex, în care markerii de bucurie și suferință joacă un rol crucial în înțelegerea experienței subiective a animalelor. Pe măsură ce cercetătorii continuă să exploreze aceste comportamente și semne biologice, întrebarea dacă animalele au conștiință rămâne una deschisă, dar cu posibilitatea de a fi înțeleasă mai profund prin abordări etice și științifice riguroase.