Cum crede biograful lui Stalin că se va încheia războiul din Ucraina

Anul trecut, la puțin timp după ce Vladimir Putin a ordonat invadarea Ucrainei, publicația americană The New Yorker a apelat la Stephen Kotkin pentru o analiză. Profesor la Stanford, Kotkin a publicat două volume dintr-o biografie proiectată în trei părți a lui Stalin, iar lucrările sale despre dizolvarea Uniunii Sovietice și consecințele acesteia sunt fără egal în precizia și profunzimea lor.

În articolul de atunci s-a analizat natura regimului Putin, decizia sa de a invada și cum ar putea arăta războiul pe măsură ce timpul trece. Acum știm: invazia rusă a fost o catastrofă în toate sensurile.

Au fost sute de mii de victime și o mare parte din infrastructura Ucrainei este în ruine. Odată ce armata rusă nu și-a îndeplinit obiectivul inițial de a lua capitala, Kiev, și de a înlocui conducerea ucraineană, a pornit un război vicios de uzură, în care tot mai multe ființe umane de ambele părți sunt sacrificate ambițiilor nemiloase ale lui Putin.

Kotkin este un savant de top, dar legăturile sale cu subiectul nu se limitează la arhive și bibliotecă. Este bine conectat la Washington, Moscova, Kiev și nu numai; analiza lui asupra războiului se bazează pe conversațiile sale cu sursele, precum și pe baza propriei cunoștințe.

O nouă discuție pe tema războiului din Ucraina a avut loc la The New Yorker Radio Hour, prezentată mai jos în întregime.

„Ucraina câștiga pe Twitter, Rusia pe câmpul de luptă”

Anul trecut, mi-ai spus, într-un stadiu foarte incipient al războiului, că Ucraina câștiga pe Twitter, dar că Rusia câștiga pe câmpul de luptă. De atunci s-au întâmplat multe, dar mai este așa?

Din pacate. Să ne gândim la o casă. Să presupunem că deții o casă și are zece camere. Și să presupunem că intru și iau două dintre acele camere și distrug acele camere. Și, din acele două camere, îți distrug celelalte opt camere și încerci să mă învingi. Încercați să mă evacuați din cele două camere.

Poate câștigi un un colț mic, mă împingi în alt colț, poate. Dar eu sunt încă acolo și distrug în continuare. Și treaba este că ai nevoie de casa ta. Acolo locuiești. Este casa ta și nu ai alta. Eu, am o altă casă, iar cealaltă casă a mea are o mie de camere. Și, deci, dacă îți distrug casa, câștigi tu sau câștig eu?

Din păcate, aceasta este situația în care ne aflăm. Ucraina a învins în încercarea Rusiei de a-i cuceri țara. Și-a apărat capitala. I-au respins pe ruși din o parte din pământul pe care rușii l-au cucerit din 24 februarie 2022.

Au recâștigat aproximativ jumătate din el. Și totuși au nevoie de casa lor, iar rușii o distrug. Strategia lui Putin ar putea fi descrisă ca „Nu o pot avea? Nimeni nu o poate avea!” Din păcate, asta e tragedia de acum.

„Putin nu este o figură strategică”

Poate fi analizat Putin ca o figură strategică în această dramă îngrozitoare?

El nu este o figură strategică. Oamenii tot spuneau că este un geniu tactic, că joacă bine o mână slabă. Le-am tot spus oamenilor: „Serios?” El a intervenit în Siria și l-a făcut pe președintele Obama să pară un prost când președintele Obama a spus că va exista o linie roșie despre armele chimice.

Dar ce înseamnă asta? Înseamnă că Putin a devenit proprietarul colectiv al unui război civil. A devenit proprietarul atrocităților și a unei țări ruinate, Siria. În țara lui, la fel.

Dacă te uiți la ingredientele care formează prosperitatea unei țări, cum îi construiești capitalul uman, infrastructura, guvernanța — toate lucrurile care fac o țară să aibă succes — nu a existat nicio dovadă că vreunul dintre lucruri care au fost atribuite geniului său tactic, sau agilității sale tactice, au contribuit într-un mod pozitiv la puterea pe termen lung a Rusiei.

În Ucraina, ce a câștigat? La o privire de ansamblu, el a rănit reputația Rusiei – este mult mai rău decât a fost vreodată.

A consolidat națiunea ucraineană, a cărei existență a negat-o. Contribuie la extinderea NATO, când scopul său declarat a fost să respingă NATO din expansiunea începută din 1997. A făcut chiar și Suedia să solicite aderarea la NATO. În concluzie, în general, este un dezastru.

Problema este că el este la putere. Iar naționaliștii ruși blânzi, care au fost semi-critici la adresa lui Putin, acum nu au unde să meargă pentru că fie sunteți complet blocați, fie fugiți în Armenia, Georgia, Kazahstan și Turcia. Își distruge propria țară într-un fel, chiar dacă într-un mod foarte diferit de crima pe care o comite în Ucraina.

Surprizele plăcute ale războiului

Ce a fost dezvăluit despre armata Rusiei și capacitățile sale de informații în ultimul an?

Războiul este o tragedie. Nu există nicio modalitate de a o interpreta altfel decât tragică, având în vedere ceea ce s-a întâmplat: numărul de decese în Ucraina; distrugerile; consecințele pentru alte țări, inclusiv insecuritatea alimentară.

Dar au fost câteva surprize plăcute. Una a fost capacitatea și voința ucrainenilor de a lupta. Știam că vor lupta într-o anumită măsură, pentru că au răsturnat de două ori un dictator intern: în 2004 și în 2014. Au ieșit în stradă, și-au riscat viața și integritatea fizică și au fost dispuși să-i confrunte pe acei tirani domestici.

Acum ai un tiran străin. Știam că vor rezista, dar a fost o surpriză plăcută profunzimea curajului și rezistenței lor.

Cealaltă surpriză plăcută ține de eșecurile Rusiei. Știam că există probleme cu Rusia: mulți dintre noi credeam că armata rusă are într-adevăr doar aproximativ treizeci de mii sau cincizeci de mii de soldați, maxim, în ceea ce privește luptătorii antrenați și bine echipați — spre deosebire de sutele de mii de recruți care mănâncă mâncare pentru câini, soldați neantrenați sau prost antrenați, prost echipați sub ofițeri corupți. Dar, totuși, profunzimea eșecului rusesc în Ucraina, din punct de vedere militar al obiectivelor lor, a fost o surpriză plăcută pentru mulți dintre noi, inclusiv pentru mine.

Și mai există adaptabilitatea și forța arătate de Europa, nu? Toată lumea a spus: „Dacă Europa nu are cappuccino dimineața și espresso-ul după prânz, nu au cum să suporte războiul.” Uite ce s-a întâmplat: au trecut peste dependența lor de energia rusă mult mai repede decât credea cineva. Ei s-au reunit în sprijinul Ucrainei aproape în unanimitate.

Surprizele negative ale războiului

Apoi a fost ceea ce aș numi o surpriză nefavorabilă. În ciuda sancțiunilor, economia rusă nu s-a micșorat, în niciun caz masiv, cum se estima.

Se pare că poporul rus s-a dovedit extrem de adaptabil la regimul de sancțiuni și și-a dat seama cum să supraviețuiască – și, în unele cazuri, cum să prospere. Importurile rusești au revenit, la fel și exporturile rusești.

Rata șomajului în Rusia este în regulă. Da, cifrele sunt un secret, dar există modalități indirecte prin care ne putem da seama. Cât exportă Turcia? Asta ne ajută să ne dăm seama cât de mult importă Rusia, chiar dacă Rusia păstrează secret.

Așadar, reiese că sancțiunile nu au ca efect să provoace dureri severe pe termen scurt. Vom vedea care este impactul pe termen lung. Dar până acum presiunea de a face Rusia să-și reconsidere politica de agresiune criminală împotriva Ucrainei nu a existat – chiar mai puțin decât am crezut că va fi, iar eu eram sceptic în privința sancțiunilor.

Ce ar putea scurta războiul

Steve, anul trecut am vorbit despre Sun Tzu, marele teoretician chinez al războiului, care spunea că trebuie să-ți construiești oponentul „un pod de aur” pentru ca el să aibă o cale de retragere. Un an mai târziu, ai vreo idee despre cum ar putea arăta și se gândește cineva la asta în acest moment?

Ar fi un lucru grozav, dacă am putea face asta. Dar nu se vede așa ceva. Câștigi războiul pe câmpul de luptă. Există câteva scurtături care ar putea să permită o victorie mai rapid, de exemplu, dacă armata rusă s-ar dezintegra pe teren.

Am spus, acum un an, că asta părea puțin probabil și nu a existat nicio dovadă că armata rusă este dezintegrată pe teren. De fapt, chemarea celor câteva sute de mii de noi recruți – au fost dislocați, sunt în linia frontului și luptă.

Cealaltă scurtătură despre care am vorbit a fost răsturnarea regimului Putin de la Moscova și înlocuirea lui cu un lider rus ce acceptă capitularea, nu escaladarea conflictului. Dar nu existau dovezi că regimul ar fi avut probleme.

Regimurile autoritare pot eșua în orice – pot chiar lansa războaie pe care le pierd singure– atâta timp cât reușesc un lucru, și anume suprimarea alternativelor politice. Putin este foarte bun la asta.

Și apoi a treia scurtătură a fost ideea ca chinezii să exercite presiune pentru a forța Rusia să renunțe. Nu credeam că China are această pârghie și cu siguranță nu credeam că își vor folosi pârghia imaginară.

„Victoria este greșit definită”

Deci, fără aceste situații care să scurteze conflictul, suntem pe câmpul de luptă. Și problema cu câmpul de luptă este că victoria este greșit definită aici.

Trebuie să câștigi pe câmpul de luptă, dar cum poți câștiga atunci și pacea? Cum ar arăta câștigarea păcii? Știm că poți câștiga pe câmpul de luptă și poți pierde pacea, nu? Din păcate, am experimentat asta în propria noastră țară, cu unele dintre războaiele în care am fost implicați.

Vietnam, de exemplu.

Da. Și apoi unele dintre cele mai recente din Orientul Mijlociu.

Așadar, iată-ne cu Ucraina, iar definiția lor a victoriei – așa cum a exprimat-o președintele Zelenski, care a fost cu siguranță la înălțimea ocaziei – este de a recâștiga fiecare centimetru de teritoriu, reparații și tribunale pentru crime de război.

Deci, cum ar adopta Ucraina acea definiție a victoriei? Ar trebui să ia Moscova. Cum altfel poți obține despăgubiri și tribunale pentru crime de război? Nu sunt atât de aproape de a recâștiga fiecare centimetru din propriul lor teritoriu, darămite de celelalte obiective.

Dacă te uiți la definiția americană a cum ar putea arăta victoria, este una ezitantă. Administrația Biden a fost foarte atentă să spună: „Ucraina se luptă, ucrainenii mor – ei pot decide”.

Administrația Biden a definit efectiv victoria din punct de vedere american ca: Ucraina nu poate pierde acest război. Rusia nu poate lua toată Ucraina și ocupa Ucraina și să dispară Ucraina ca stat, ca națiune.

Dar ce i-ar plăcea cu adevărat să vadă lui Biden – și serviciilor de informații și armatei SUA – în termeni de schimbare a atitudinii, dacă s-ar întâmpla?

Creștem încet, dar sigur, sprijinul pentru Ucraina. Mai întâi a fost „Oh, nu, nu trimitem asta”. Și apoi am trimis. „Oh, nu, nu îi dăm HIMARS”, sistemele de rachete cu rază medie. Le-am trimis. „Oh, nu, nu trimitem tancuri.” Ei bine, da, trimitem tancuri.

Așa că a existat un fel de escaladare treptată, reticentă, din cauza fricii de ceea ce Putin ar putea face de partea lui. Și așa am dat suficient pentru ca Ucraina să nu piardă, astfel încât să poată împinge un pic mai mult pe câmpul de luptă, să recâștige puțin mai mult teritoriu și să fie într-un loc mai bun pentru a negocia.

Definiția victoriei

Iată cea mai bună definiție a victoriei. Ucrainenii s-au ridicat împotriva tiranilor lor interni. De ce? Pentru că au vrut să intre în Europa. Este același obiectiv pe care îl au și acum. Și aceasta trebuie să fie definiția victoriei: Ucraina intră în Uniunea Europeană.

Dacă Ucraina își recâștigă tot teritoriul și nu intră în UE, aceasta este o victorie? Spre deosebire de: Dacă Ucraina își recâștigă cât mai mult din teritoriul său cât poate fizic pe câmpul de luptă, nu tot, potențial, dar va obține aderarea la UE — ar fi aceasta o definiție a victoriei? Desigur, ar fi.

Ar accepta conducerea ucraineană și poporul ucrainean o situație în care se află în UE, dar Donbas și Crimeea rămân în mâinile Rusiei?

Ei bine, o accepți sau nu o accepți, ceea ce înseamnă că continui să lupți. Și, dacă vei continua să lupți, țara ta, poporul tău continuă să moară, infrastructura ta continuă să fie ruinată.

Școlile, spitalele, artefactele culturale sunt bombardate sau furate. Copiii tăi sunt luați ca orfani. Acolo ne aflăm acum. Înțeleg că vor tot acel teritoriu înapoi. Dar să ne imaginăm că nu pot lua tot teritoriul înapoi pe câmpul de luptă.

Ce se întâmplă atunci? Suntem într-un război de uzură chiar acum și într-un război de uzură există o singură cale de a câștiga. Îți sporești producția de arme și distrugi producția de arme a inamicului – nu armele inamicului pe câmpul de luptă, ci capacitatea inamicului de a-și aproviziona și de a produce mai multe arme. Trebuie să depășești într-un război de uzură și trebuie să zdrobești producția inamicului.

„Există două moduri în care războaiele majore evoluează”

Care este un exemplu în acest sens din punct de vedere istoric?

Fiecare război care a fost purtat vreodată. Există două moduri în care războaiele majore evoluează. Toate încep ca războaie de manevră pentru că cineva atacă.

La început, există multă mișcare, apoi întâmpină rezistență și ofensiva se blochează pentru că este greu să menții o ofensivă, iar rezistența celeilalte părți crește.

Apoi, ceea ce se întâmplă este că se extinde radical baza industrială pentru arme. Așa au făcut SUA în al Doilea Război Mondial și așa am câștigat războiul.

Și gândiți-vă la asta: nu am intensificat deloc producția industrială. La vârf, ucrainenii trăgeau – cheltuiau – peste nouăzeci de mii de obuze de artilerie pe lună. Producția lunară din SUA de obuze de artilerie este de cincisprezece mii.

Cu toți aliații noștri care susțin Ucraina, se adaugă încă cincisprezece mii, la cele mai optimiste estimări. Deci, un plus de treizeci de mii din producția de obuze de artilerie în timp ce se consumă nouăzeci de mii pe lună. Tragem în jos stocurile și le epuizăm.

Se epuizează și în Rusia?

Sancțiunile trebuiau să distrugă capacitatea Rusiei de a produce arme și asta nu se întâmplă. Rusia poate produce aproximativ șaizeci de rachete pe lună, deși se află sub sancțiuni.

Fără a include ceea ce cumpără din Africa sau încearcă să obțină în acorduri cu Coreea de Nord sau Iran. Arsenalul sovietic, cel mai mare arsenal asamblat vreodată — ruginește în mare parte, dar nu tot.

O parte din producție este încă în desfășurare, nu atât de mult pe cât și-ar dori Rusia, dar suficient pentru a duce la îndeplinire strategia „Ce nu pot eu avea, nimeni nu poate avea”.

Dacă ești într-un război de uzură, trebuie să bombardezi unitățile de producție ale celeilalte părți.

Trebuie să-i blochezi celeilalte părți capacitatea de a se reaproviziona pe câmpul de luptă. Și trebuie să crească producția așa cum am făcut-o în războaiele anterioare în care am fost implicați direct, dar nu o facem aici.

Cum te lupți într-un război de uzură cu mâna stângă legată la spate și mâna dreaptă legată la spate? Ucrainenii sunt extraordinari. Este atât de motivant să vezi ce fac. Dar dacă primesc fiecare centimetru de teritoriu înapoi – și nu suntem aproape de asta – au totuși nevoie de un proces de aderare la UE.

Ucraina va avea nevoie de o zonă demilitarizată, indiferent cât de mult teritoriu va primi înapoi, inclusiv dacă într-un fel va recupera Crimeea. Problema este că oricând o invazie s-ar putea întâmpla din nou.

Despre boala lui Putin

Recent, în Washington Post, a existat un interviu cu [Kyrylo Budanov], foarte tânărul șef al informațiilor ucrainene. Ce am reținut din interviu? Doua lucruri. Unul: un sentiment de optimism care include nu numai că se face bine pe câmpul de luptă, ci și recuperarea Crimeei în anul următor. Și, numărul doi, a spus cu mare încredere că Vladimir Putin este extrem de bolnav. Am bănuiala că zvonurile despre sănătatea precară a lui Putin provin – originile acestora – din serviciile secrete ucrainene. Poți aborda aceste două puncte?

Desigur, înțelegem pe deplin că serviciile de informații ucrainene trebuie să fie optimiste. El nu va intra în Washington Post și va spune: „Șansele noastre de a lua Crimeea sunt aproape de zero.

Vom avea încă o sută de mii de victime în cursul următorului an sau cam asa ceva. Chiar dacă tancurile ajung până în mai sau la sfârșitul lunii aprilie.” Nu poate spune astfel de lucruri.

Există vreo dovadă că sănătatea lui Putin este de fapt precară?

Directorul C.I.A., William Burns, a anunțat public că nu există dovezi că Putin este bolnav. Încă o dată, vrem să fie adevărat, pentru că vrem o scurtătură către o victorie ucraineană. Problema este că trebuie să trăim în circumstanțele pe care le avem.

Dacă te uiți la rezultatul Coreea de Nord – Coreea de Sud, este un rezultat teribil. În același timp, a fost un rezultat care a permis Coreei de Sud să înflorească sub garanțiile și protecția de securitate americană.

Și, dacă ar exista o Ucraina, oricât de mult din ea – optzeci la sută, nouăzeci la sută – care ar putea înflori ca membru al Uniunii Europene și care ar putea avea un anumit tip de garanție de securitate – fie că ar fi aderarea deplină la NATO, fie tratate bilaterale cu SUA, fie multilaterale cu SUA și Polonia și țările baltice și țările scandinave, potențial – asta ar fi o victorie în război.

Acum, dacă Ucraina poate obține victoria declarată a fiecărui centimetru de teritoriu, reparații și tribunale pentru crime de război, trebuie să intre în Occident pentru a consolida acele câștiguri.

Mai are nevoie de o garanție de securitate. Așa că ne certăm asupra unor probleme care sunt profund importante pentru ucraineni din cauza atrocităților comise împotriva lor. În același timp, poate că nu este definiția victoriei cea care ar duce Ucraina într-un loc mai bun, într-un timp rezonabil, cu mai puține victime, dată fiind situația.

„Mai mult o crimă decât un război”

Avem acum un Congres republican care e mai puțin probabil să accepte cererile ucrainene precum a făcut-o cel democrat. Am dreptate?

Nu sunt îngrijorat de acest aspect. Am venit cu această ecuație la începutul procesului, care este: vitejia ucraineană plus atrocitățile rusești sunt egale cu unitatea și hotărârea occidentală. Și se păstrează.

Pentru că vitejia ucraineană continuă – și continuă să inspire întreaga lume, nu doar propriul efort de război intern. Atrocitățile rusești continuă pentru că asta este acest război. Este o atrocitate. Este mai mult ca o crimă decât ca un război.

Problema mea este materială. Nu avem un complex militar-industrial la scară largă pentru a continua asta la nesfârșit. Îmi reduc propriile acțiuni. Nu-mi aprovizionez ceilalți aliați, inclusiv Taiwan. Și am o problemă de cost de oportunitate aici.

Rusia are aceeași problemă, cu un aspect diferit. A dovedit că armata sa – la nivel de organizare, aprovizionare și strategie – nu seamănă cu nimic din ce i s-a făcut reaclamă. Avem așa-numitul Grup Wagner, condus de Yevgeny Prigozhin, care merge din închisoare în închisoare, luând mii de oameni care ispășeau pedeapsa și aruncându-i pe câmpul de luptă ucrainean în câteva zile.

El însuși este un fost condamnat!

Un fost bucătar și fost condamnat. Dar ce spune asta despre armata Rusiei? Că se epuizează destul de repede, nu? Sau vrei doar să spui că, din cauza populației și dimensiunii mari, avantajele Rusiei sunt evidente?

Mașina de tocat oameni

Rusia este mult mai mare; are mult mai multi oameni. De asemenea, conducerii ruse nu prea îi pasă de oamenii săi. Dacă conducerea rusă aruncă douăzeci de mii de recruți neantrenați în mașina de tocat carne și trei sferturi dintre ei mor, ce fac ei? Merg duminica la biserică și își cer iertare de la Dumnezeu? Nu, o fac din nou.

Oamenii vorbesc despre Stalin și despre marile sacrificii pe care poporul sovietic le-a făcut în al Doilea Război Mondial, pierzând douăzeci și șapte de milioane de oameni. Erau fermieri colectivizați forțat.

Mai avea milioane și milioane ca ei. I-a aruncat în mașina de tocat carne și au murit. Apoi a mai aruncat și pe alții în mașina de tocat carne!

În acest sens, nu este epoca lui Stalin diferită de epoca lui Putin? Încă de la controversata recrutare în masă, ați văzut repercusiuni politice în Rusia pe care nu le-ați fi văzut pe vremea lui Stalin.

Un fel de. Ai văzut zeci de mii de oameni rezistând și fugind. Ai văzut, de asemenea, câteva sute de mii dislocate.

Știi, Leonid Bershidsky, de la Bloomberg, a înțeles bine. El a spus că ne concentrăm asupra celor care rezistă chemării, recrutării. Conducerea rusă nu are probleme în a-și consuma  armamentul și a-și trimite oamenii la moarte. Valoarea vieții în regimul Putin pur și simplu nu există.

Când vorbești despre Roosevelt că nu a vrut să ia Berlinul înainte de Stalin, pentru că nu a vrut să sacrifice vieți umane – și atunci oamenii se plâng că ar fi trebuit să o facă oricum? Democrațiile nu duc războaie care sunt în mod intenționat o mașină de tocat carne, doar pentru a-și arunca oamenii. Și un război de uzură este ceea ce le cerem ucrainenilor. Ei duc lupta.

O mare parte din provocare aici vine din faptul că președintele Biden și aliații europeni au decis că nu va exista nicio angajament direct între forțele NATO și forțele ruse. A existat o linie roșie în ceea ce privește cât de departe vom merge în sprijinul ucrainenilor.

Nu dorim o escaladare a confruntării directe cu rușii sau rușii folosind unele dintre capacitățile pe care le are Putin, despre care știm cu toții – și avem dreptate să fim îngrijorați.

Oamenii spun: „Ar fi irațional dacă Putin ar folosi arme nucleare. Ar fi auto-înfrângere. Pur și simplu ar fi distrus el însuși ca răzbunare.”

Și răspunsul este: din punctul nostru de vedere, cu siguranță asta ar fi cu adevărat stupid. Exact ca acest război. Începerea acestui război pare cu adevărat stupid, din punctul nostru de vedere.

Ce poate face Putin în afara opțiunii nucleare

Dar s-a gândit că ar putea să ia Kievul și să-l aresteze sau să-l omoare pe Zelenski. Acesta era planul, că ar fi o chestiune de zile sau săptămâni. Nu a mers așa. Cu privire la utilizarea armelor nucleare – i-a fost prezentat clar de către reprezentanții guvernelor occidentale și ai Statelor Unite exact la ce fel de represalii se putea aștepta.

Da, cred că este o politică grozavă. Sunt foarte fericit că s-a întâmplat asta. Dar aici este problema. Are capacități. Are o mulțime de capacități în afara armelor nucleare.

El ar putea otravi alimentarea cu apă din Kiev cu arme chimice și biologice. El ar putea otravi alimentarea cu apă din Londra și apoi ar putea nega că agenții săi speciali fac asta. Ar putea tăia cablurile submarine, astfel încât să nu putem face această emisiune radio.

El poate arunca în aer infrastructura care transportă gaze sau alte surse de energie către Europa. Are submersibile, are o flotă de submarine, are trupe speciale care pot merge chiar pe fundul oceanului, unde se află acele conducte.

Ce îl oprește?

Nu știm. Să-mi spuneți. Când cineva are capacitatea să facă aceste lucruri, trebuie să fii atent. Nu poți spune: „Oh, știi, ar fi o nebunie dacă ar face asta. S-ar înfrânge singur. Ce idiot ar face asta?” Și răspunsul este: OK, dar dacă o face?

Trebuie să fim îngrijorați de escaladare. Am fost în favoarea unei aprovizionări mai mari, mai repede, cu mai multe arme către ucraineni de la început.

De ce ești în favoarea a așa ceva?

Pentru că cred că ucrainenii merită șansa de a încerca să câștige pe câmpul de luptă înainte de a ajunge la acea parte pe care ați descris-o ca: fiecare trebuie să se așeze și să facă concesii neplăcute, iar tu trebuie să stai în fața reprezentanților ucigașului tău, și trebuie să faci o înțelegere prin care ucigașul tău ia o parte din lucrurile pe care le-a furat – și îți ucide oamenii în acest proces.

Acesta este un rezultat teribil. Dar acesta este un rezultat care poate să nu fie cel mai rău rezultat. Ideea este că, dacă obțin aderarea la UE, se echilibrează concesiile pe care trebuie să le facă.

Pagube greu de cuantificat

Cât de mare a este exilul ucrainean – sau câți ucraineni au plecat?

Nu știm exact, dar vorbim de milioane. Speranța este că e doar ceva temporar și se vor întoarce într-o țară pe timp de pace.

Și pot fi prosperi și pot avea cariere și pot demonstra ce pot face — nu doar pe câmpul de luptă, așa cum fac acum cei maturi, cu incredibila ingeniozitate pe care o vedem de la ucraineni — dar că pot face asta și înființa companii civile. Atunci ai o problemă de reconstrucție.

Chiar dacă câștigi, ești distrus. Trebuie să ai parte de reconstrucție. Știți despre ce fel de cifre vorbim? Trei sute cincizeci de miliarde de dolari este cifra vehiculată.

Dacă lucrurile s-ar termina astăzi?

Da. Și cine știe care este nivelul real? Cât era produsul intern brut ucrainean înainte de război? Aproximativ o sută optzeci de miliarde de dolari.

Deci vorbiți de dublu PIB, în fonduri de reconstrucție, trebuie să intre cumva în acea țară și să nu dispară, să nu dispară. Ce s-a întâmplat cu fondurile Covid din SUA? Încă încercăm să găsim unele dintre ele. Au dispărut miliarde. Și deci vorbim de dublu PIB de dinainte de război.

Deci pentru asta ai nevoie de instituții funcționale, nu de instituții de rezistență în timp de război. Ai nevoie de un serviciu public. Ai nevoie de o justiție independentă. Ai nevoie de o mulțime de lucruri – un sistem bancar – pentru a gestiona acest tip de reconstrucție și a face asta în mod onest, corect și inteligent.

În acest moment, nu există nicio perspectivă ca acele fonduri de reconstrucție să poată fi utilizate bine, deoarece nu au acele instituții funcționale. Ei sunt în război. Și nu aveau astfel de instituții funcționale înainte de începerea războiului, după cum știți.

„Ucrainei îi datorăm redescoperirea Occidentului”

A fost interesant să-l vedem pe Zelenski scăpând de câțiva oficiali de top pentru acuzații de corupție recent, în plin război.

Ce altă opțiune are? O parte din ea este reală, iar o parte este de imagine. Este un lider incredibil într-o situație de război și îi datorăm mult. Îi datorăm întinerirea Occidentului – redescoperirea Occidentului – în termeni instituționali, nu geografici, inclusiv partenerilor noștri asiatici, cum ar fi Japonia ori Australia.

Ne aflăm într-o situație în care, cu cât ajungem mai devreme la o reconstrucție a Ucrainei într-o anumită formă, în care nu pierdem o generație de copii care cresc până la 18 ani în Polonia – vrem să-i aducem înapoi.

Vrem să construim o Ucraina în stilul Coreei de Sud, parte a UE, unde există un armistițiu, nu o înțelegere; acolo unde nu există recunoaștere legală a anexărilor ruse, cu excepția cazului în care va exista un acord de pace; unde rușii fac și concesii semnificative și există trecerea către o garanție de securitate reală, mai degrabă decât discuții și promisiuni ale unei garanții de securitate.

Trebuie să ajungem de cealaltă parte a acestui lucru într-un mod care să ofere Ucrainei șansa de a fi țara pe care își dorește să fie, merită să fie și ar putea fi cu sprijinul nostru.

Important pentru ei să ia acum tancurile și să vadă dacă pot declanșa o ofensivă, probabil în vară, sau, cel puțin, să împiedice o ofensivă rusă, care este în curs de desfășurare, în partea de est a Ucrainei.

Există elementele unei ofensive rusești în curs de desfășurare, cu o parte dintre acele sute de mii de recruți aduși pe front. Atunci când ajungem în punctul în care înțelegem că se discută aderarea la UE, reconstrucția, aducerea oamenilor din nou acasă — sfârșitul ostilităților într-o anumită formă — pentru a construi o Ucraina, o Ucraina pe timp de pace, pe o anumită versiune a teritoriului ucrainean, care nu admite că restul teritoriului nu mai este teritoriu ucrainean , chiar dacă nu o controlează?

Să ne amintim de un Berlin divizat și de Germania de Est și de Vest. Am trăit asta. Nimeni nu s-a gândit că se va întâmpla, dar era ceea ce trebuia făcut: să construim o Germanie de Vest de succes, integrată în Europa cu o garanție NATO de securitate.

Puteți privi asta ca decenii și decenii de angajament, dar și succes. Puteți privi Peninsula Coreeană ca pe o situație mai proastă, deoarece este încă divizată.

Vrem o Rusie care să semene cu Franța

Oamenii vorbesc despre sfârșitul Războiului Rece. Cel mai bun rezultat este o Rusia care seamănă cu Franța.

Adică, este o țară mare obișnuită, care se comportă în conformitate cu statul de drept și normele internaționale și este mândră de propria sa cultură și are o armată mare, dar nu își amenință vecinii și vrea să trăiască în pace în regiunea în care se află. Acesta ar fi un rezultat grozav.

Să sperăm că vom vedea acest rezultat pentru poporul rus, la fel de mult ca și pentru vecinii săi. Dar, până când vom vedea acest rezultat, ce vom face?

Să spunem că Ucraina își reia o parte din teritoriul său — poate în această primăvară și vara. Și apoi, peste doi ani, apare o altă invazie rusească.

Cum prevenim ca ostilitățile să continue la nesfârșit? Ceea ce nu sunt sigur că pot, având în vedere baza noastră industrială când vine vorba de producția de armament.

Avem alte priorități – așa cum ar trebui, ca țară – în care dorim să cheltuim fondurile și resursele contribuabililor și să construim și să facem o mulțime de alte lucruri.

Și deci sunt în favoarea unei victorii ucrainene. Sunt împotriva victoriei Rusiei. Dar definesc o victorie ucraineană în circumstanțele în care trăim.

Cât mai rezistă regimul Putin

Să spunem că apare un acord? Ce se va întâmpla cu regim Putin?

Slobodan Milošević – vă veți aminti de el ca fiind fostul dictator din Serbia – a pierdut patru războaie înainte de a fi dat afară. Patru războaie.

Deci, poate că regimul Putin se confruntă cu unele turbulențe interne dacă nu este în măsură să-și atingă obiectivele de război. Poate supraviețuiește — rezistă o vreme. Puterea rusă în viitor se degradează și mai mult.

Statutul lor de superputere energetică se degradează. Statutul lor de partener junior într-o mare Eurasia chineză devine evident, cu condiția ca chinezii să accepte Rusia ca partener junior.

Hemoragia de capital uman

Rusia are o hemoragie de capitalul uman. Toată noua economie a fugit din Rusia.

Toți angajații din IT, numiți ITșnici.

Au dispărut toți.

Zeci de mii, sute de mii.

Nu au viitor acolo. Cei ucraineni sunt încă acolo. Ei sunt oamenii geniali care conduc partea de social media a ministerului apărării.

Ei sunt cei care reinstalează acele drone — drone comerciale, cumpărate de la raft cu nouăzeci și nouă de dolari, cărora le atașează un lansator și o grenadă.

Acei tineri ucraineni de douăzeci și ceva de ani – și în unele cazuri adolescenți – sunt încă în Ucraina, mulți dintre ei. Și sunt de partea țării lor. Rusia i-a pierdut pe acești oameni cel puțin pentru moment, dar poate pentru o generație sau mai mult.

Genul ăla de viață cosmopolită, urbană din Rusia, pe care o știi, a dispărut.

Și așa avem o Rusia care seamănă din ce în ce mai mult cu regimul Putin ca societate, nu doar ca regim, potențial.

Avem toate tipurile de reprezentări xenofobe ale comentatorilor ruși care se plâng că războiul nu este purtat în mod corespunzător, dorind să bombardeze Ucraina, să bombardeze Occidentul.

Și asta este Rusia pe care o avem deja. Rusia a fost deja transformată complet. Războaiele transformă totul, în toate privințele.