Cum de mai prinde azi înșelătoria cu dividendele SIF-urilor?

Mai multe persoane, printre care și scriitorul și jurnalistul Ion Cristoiu, au fost înșelate cu promisiunea unor dividende restante la SIF-uri, fiind convinse să ofere acces la conturile de mobile banking.

Cum de este posibil ca în 2024 să mai existe victime ale fraudelor electronice, după toată cazuistica descrisă pe larg în media în ultimii ani?

În primul rând, ipotezele de la care pleacă autorii înșelătoriilor sunt relativ credibile. Milioane de persoane și-au depus cuponul de acționar la SIF-uri în perioada privatizării în masă inițiate de Guvernul Văcăroiu.

Pe lângă cuponul propriu-zis, care asigura dobândirea a în jur de 1.000 de acțiuni la unul dintre cele 5 SIF-uri, acești investitori mai dispuneau și de un număr de acțiuni reziduale la celelalte 4, în jur de 200 de bucăți/posesor, cumulat.

19:30, 25.12.2024 • ECONOMIE

Anul 2024 a încurcat multe socoteli. Bursa ar fi trebuit să fie pe minus dacă se repeta istoria ultimilor ani

11:25, 20.12.2024 • ECONOMIE

Bursa creşte vineri, în deschidere. Marile companii listate au anunţat planuri de expansiune în 2025

Dacă dividendele principale, de la cele 1.000 de acțiuni, ajungeau prin Poștă la acționari, dividendele acțiunilor reziduale nu erau ridicate niciodată – era prea scump să fie trimise prin Poștă (reprezentau câțiva lei) și prea costisitor pentru ca acționarii să se deplaseze pentru ele la sediul SIF-ului care le datora.

Uzual, dividendele neridicate trei ani se anulau, cu excepția SIF Muntenia, care a transformat dividendele reziduale în acțiuni, o perioadă. Ei bine, dacă pretextul acordării unor dividende neridicate de la SIF-uri avea ceva acoperire, sumele avansate în acest scop, de mii bune de lei, erau fanteziste.

Fiind însă vorba de bani de luat, nu de dat, mulți au fost tentați să asculte mai departe propunerile hoților și aici intrăm în a doua fază a înșelătoriei.

Cum poți fi convins să oferi de bună voie acces la economiile tale?

Vă amintiți de înșelătoria practicată pe OLX? În urmă cu câteva luni bune, a proliferat o altă înșelătorie la scară mare, e vorba de achizițiile de pe OLX, celebra platformă care permite oricui să își vândă lucrurile de care nu mai are nevoie prin casă.

Cei care aveau puse la vânzare diferite obiecte se trezeau cu un apel din partea unor așa-ziși cumpărători care propuneau să plătească sumele solicitate, fără să negocieze, vânzătorul urmând doar să le indice contul în care să facă plata.

Numai că hoții nu cereau IBAN-ul contului, ci datele cardului, inclusiv codul CVV de pe spatele acestuia și, odată datele primite, se porneau să golească temeinic cardurile victimelor.

În cazul înșelătoriei SIF, cum a experimentat și Ion Cristoiu pe propriul cont, victimelor li se prezenta un scenariu mai complex. Pentru a încasa dividendele, trebuia creat un cont de investitor.

Pe care hoții se ofereau să îl facă, dacă beneficiarul nu putea, tot ce trebuia era ca acesta să dea acces la ecranul telefonului (share screen) propriu, de unde se extrăgeau apoi userul și parola de intrare în aplicația de mobile banking a victimei și transferurile curgeau apoi.

Schemele erau ceva mai complicate în ambele cazuri, dar am simplificat pentru a decupa esența fenomenului.

Ce au în comun cele două înșelătorii?

Victimelor li se promite de fiecare dată că vor primi niște bani, mai mulți decât sperau, pentru ca tentația să adoarmă vigilența acestora. Apoi, sub diferite pretexte, se cer fie datele cardului, fie datele de acces în contul bancar de pe platformele de mobile banking. Se simulează oportunitatea, se adoarme vigilența, se extrag banii.

Un caz asemănător s-a petrecut cu acțiunile Hidroelectrica, Enel etc. Escrocii pretindeau că statul derulează oferte publice la companiile valoroase din dotare, iar participanții vor primi dividende grase asigurate pentru sumele investite. Pentru credibilitate, erau prelucrate cu AI-ul imaginile primului-ministru, guvernatorului BNR, directorului general al Hidroelectrica, care îndemnau românii să nu stea pe gânduri.

Aici nu se cereau datele cardurilor sau acces la conturile bancare, cei păcăliți urmau să trimită ei diferite sume de bani pentru a participa la respectivele oferte publice.

Cum ne protejăm de tâlharii cibernetici?

În primul rând, nu se oferă datele de acces în contul bancar și nici datele cardului sub niciun pretext, oricât de credibil ar părea.

În al doilea rând, pentru plățile pe internet nu folosim cardul principal, ci un card de siguranță, care este alimentat periodic cu sume necesare unor tranzacții, astfel încât pe acesta să nu se afle sume importante niciodată. Cel puțin nu riscăm să pierdem foarte mult, dacă ni se clonează cardul sau suntem expuși la alte tipuri de fraude cu carduri.

În al treilea rând, ar trebui să reținem că orice înșelătorie începe prin semnalarea unei false oportunități. Mare atenție deci la cei care promit bani picați din cer sau idei de investiții cu profit asigurat.