Cum Dietrich Bonhoeffer, un pastor german, a teoretizat că prostia a permis ascensiunea nazismului

La doar două zile după ce Adolf Hitler a devenit cancelar al Germaniei, pastorul luteran Dietrich Bonhoeffer a transmis un mesaj radiofonic în care avertiza populația germană că liderul lor putea fi mai degrabă un „verführer” (înșelător) decât un „führer” (conducător).

Bonhoeffer a fost un ferm opozant al regimului nazist până la sfârșitul vieții sale în 1945, când a fost executat de regim din cauza implicării sale în complotul din 20 iulie pentru asasinarea lui Hitler, scrie Open Culture.

Chiar și în închisoare, Bonhoeffer a continuat să reflecteze asupra originilor maniei politice care a cuprins Germania. O concluzie importantă pe care a tras-o a fost aceea că forța centrală care a facilitat ascensiunea lui Hitler nu era răutatea, ci prostia. Într-o scrisoare adresată co-conspiratorilor săi, la zece ani de la numirea lui Hitler în funcția de cancelar, Bonhoeffer scria: „Prostia este un dușman mai periculos al binelui decât răutatea. Poți protesta împotriva răului; el poate fi expus și, dacă este necesar, prevenit prin utilizarea forței. Răul poartă în el însuși germenul auto-subversiunii, lăsându-i cel puțin o fărâmă de neliniște în oameni. Împotriva prostiei suntem neputincioși.”

Bonhoeffer susținea că persoana „proastă” este mult mai periculoasă decât cea „rău intenționată”, deoarece este complet mulțumită de propria sa poziție și, fiind ușor iritată, devine periculoasă atunci când trece la atac. Conform viziunii sale, combaterea prostiei presupunea înțelegerea acesteia. El considera că prostia nu este un defect intelectual, ci un defect uman, care poate apărea în orice moment și poate afecta pe oricine: „În anumite circumstanțe, oamenii devin proști sau permit ca acest lucru să li se întâmple.”

Bonhoeffer a observat că astfel de fenomene se intensifică atunci când un anumit lider sau mișcare captează atenția publicului. „Orice creștere puternică a puterii în sfera publică, fie că este de natură politică sau religioasă, infectează o mare parte a umanității cu prostie”, scria el. Într-o astfel de dinamică, „puterea unuia are nevoie de prostia celuilalt”, iar acest mecanism a fost valabil în timpul regimului nazist și rămâne relevant și în prezent.

Pe măsură ce Bonhoeffer analizează natura prostiei, el observă că oamenii proști nu sunt independenți. „Faptul că persoana proastă este adesea încăpățânată nu trebuie să ne orbească asupra faptului că ea nu este independentă”, explica Bonhoeffer. Asemenea tipuri de oameni, „în conversație, aproape că simți că nu ai de-a face cu o persoană reală, ci cu slogane, cuvinte cheie și altele, care le-au luat stăpânire”.

În vremurile noastre, Bonhoeffer ar recunoaște cu ușurință ceea ce ne exprimăm când numim oamenii proști „unelte”. Și, deși gândirea sa a fost adânc înrădăcinată în perioada și cultura sa, ideile sale continuă să rămână relevante, oriunde există oameni care urmează turma. La fel ca și în piețele publice din Europa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, astăzi putem observa aceeași dinamică pe platformele de social media.

Bonhoeffer ne învață că, pentru a înfrunta prostia, trebuie mai întâi să o înțelegem și să recunoaștem pericolele pe care le aduce. Istoria ne-a arătat, iar lecțiile sale rămân un ghid important pentru prezent, că ignorarea acestei pericole poate duce la urmări devastatoare, într-o lume tot mai influențată de putere și propagandă.