Cum diferă mentalitatea ucraineană de cea a rusului

Fratele Putin zice că fratele Zelenski e de-o teapă cu el, din același aluat etnic, lingvistic, identitar, doar că e un geamăn neascultător pentru că a sa căpoșenie i s-a inoculat de către părinții bolșevismului care i-au creat o așa zisă țară. Doar că e cam falsă chestiunea, e un fals ordinar.

Or fi ei slavi, dar rusul și ucraineanul sunt foarte diferiți. Și nu doar acum, pentru că deosebirea vine din străfundurile timpului.

Să le cam luăm pe rând:

– limba ucraineană e diferită de cea rusă. E mai apropiată de belarusă și poloneză…

– ucrainenii se identifică cu cazacii care au dominat stepa. Aceștia căutau tot timpul alianța cu liderii care le ofereau libertate și independență.

– Libertatea și independența stau și azi pe buzele ucrainenilor. Rușii îl caută permanent pe un tătuc acaparator. De altfel, în ultimii 800 de ani nu au fost în stare să îl găsească pe acel țar/președinte care să le ofere libertatea. Poate nici n-au intenționat asta..

– Ucraina nu se bazează pe o singură identitate etnică. Aici putem deschide o paranteză, și anume chestiunea etnicilor români.

– Chiar dacă sunt majoritari, ortodocșii nu acaparează spațiul spiritual. Sunt ucraineni romano catolici, greco-catolici, ucraineni evrei (Zelenski e evreu), protestanți, musulmani etc. Totodată, nici spațiul lingvistic nu este acaparat de o singură limbă (Zelenski e vorbitor de rusă). În partea cealaltă, se bate toba pe națiunea rusă, cea izvorâtă din vremea Imperiului țarist.

– Conflictul acesta ar putea adânci și mai mult diferențele dintre ucraineni și ruși. Și mă refer aici la demnitate versus autoritate. Ne luptăm demni pentru pământ, copii, popor. La ruși, ne luptăm pentru conducător. De altfel, în desele ieșiri ale lui Zelenski se face referire la pământ. Steagul Ucrainei, galben-albastru, asta reprezintă: holda și cerul! Costumul popular ucrainean e mult mai bogat vizual, cu cele două culori predominante. E mai solar, așa…

– Ucrainenii au avut puține momente în istorie în care și-au putut scrie destinul. De altfel, la ei lipsește acea acea marotă existentă la multe nații, inclusiv la noi, de ”MARE”. Ucraina Mare nu există, n-a existat. Spre deosebire de România Mare, Bulgaria Mare, Rusia și mai Mare, Vanuatu Mare (asta am băgat-o așa, iertat să fiu de către fanii micuței țări din Pacific)

– individualism vs colectivism. La ucraineni se pune mai degrabă valoare pe individ, în timp ce rușii îl plasează pe țar puțin sub Dumnezeu, iar individul e ca și absent. De aici derivă și antiteza democrație-autoritarism! Se spune că tradiția juridică ucraineană se trage din legile Rusiei Kievene, care au funcționat în Ucraina și Belarus.. În partea cealaltă, aveam despotul, inclinația spre un guvern impus.

– Ucraina, Kraina, ținut de margine, dar și o intensitate diferită a sentimentelor în sensul că se pune accent pe rațiune, pe spiritualitate, pe o anumită existențialitate de frontieră. În partea cealaltă, avem materialismul rusesc.

– O înțelegere diferită a ”Celuilalt”. Ucrainenii se prezintă ca fiind mai toleranți cu străinii de diverse credințe și triburi. Spre deosebire de reticența rușilor (mai exact, un ucrainean se împrietenește mai ușor cu altul).

Și ar mai fi. De exemplu, nicio Spartak sau TȘKA nu o să fie vreodată Dinamo Kiev de pe vremea lui Lobanovski! N-au cum, nu se poate!!!!