Cum este folosit greșit termenul „genocid” în războiul Israel-Hamas

De când a izbucnit războiul din Israel, abundă acuzațiile de crimă odioasă.

Guvernele și cetățenii sunt îngroziți de victimele civile din bombardamentul Israelului și invazia Gaza, care este răspunsul acestuia la atacul Hamas asupra Israelului. Pe 10 octombrie, trimisul palestinian la ONU, Riyad Mansour, a descris acțiunile Israelului drept „nimic mai puțin decât genocid”. Iranul și Irakul au acuzat, de asemenea, Israelul, de genocid. Din punct de vedere politic, este clar de ce dușmanii Israelului ar trebui să invoce crima odioasă. Dar acuzația a fost făcută și de țări care au fost de obicei prietene cu Israelul. Columbia, Honduras și Africa de Sud și-au retras ambasadorii din Israel, acuzând guvernul său că a comis „genocid”, scrie The Economist.

Protestatarii și comentatorii din Occident folosesc și ei termenul. „Acum este clar că Israelul se implică într-un genocid al poporului palestinian”, a argumentat M. Muhannad Ayyash, profesor de sociologie la Universitatea Mount Royal din Calgary, Canada. Craig Mokhiber, directorul biroului din New York al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, a scris pe 28 octombrie că „Acesta este un caz de genocid de manual”. Israelul a negat genocidul și a acuzat Hamas de crimă. Gilad Erdan, reprezentantul permanent al Israelului la ONU, a declarat pe 26 octombrie că „Acesta nu este un război cu palestinienii. Israelul este în război cu organizația teroristă genocidară Hamas”. 

Ce este exact genocidul și cum este, dacă este cazul, termenul aplicabil conflictului actual?

În decembrie 1948, după cel de-al doilea război mondial, ONU a adoptat Convenția pentru prevenirea și pedepsirea crimei de genocid. Convenția definește genocidul ca fiind acte menite „de a distruge, în întregime sau parțial, un grup național, etnic, rasial sau religios”. Contrar înțelegerii comune a termenului, ONU spune că nu numai uciderea contează. „Aplicarea în mod deliberat grupului de condiții de viață menite să aducă distrugerea fizică a acestuia”, la fel ca și provocarea de „vătămări corporale sau psihice grave”, „măsuri menite să prevină nașterea” și „transferarea forțată a copiilor grupului într-un alt grup”. Clasificarea atrocităților drept genocid are implicații juridice. Curtea Penală Internațională poate acuza pe cineva pentru crimă, de exemplu.

Interpretările convenției diferă pentru că este încadrată atât de larg. Deci, ce atrocități constituie genocid? Uciderea sistematică a 6 milioane de evrei de către naziști a fost genocid. A fost și măcelăria organizată a aproximativ 500.000 de etnici tutsi de către milițiile hutu din Rwanda în 1994. În ambele cazuri, intenția de a distruge un popor, a fost clară. Cu toate acestea, cazul din Darfur, în Sudan, unde aproximativ 300.000 de oameni au murit în anii după izbucnirea luptei acolo în 2003, este mai puțin clar. America a numit asta un genocid. Dar, în 2005, o comisie ONU a concluzionat că guvernul Sudanului „nu a urmat o politică de genocid” (deși unele persoane ar fi putut acționa cu „intenție de genocid”). Administrația lui Donald Trump a numit un genocid modul în care guvernul chinez a tratat uigurii din Xinjiang, dar alții nu au fost de acord. Acest ziar a concluzionat că persecuția Chinei împotriva uigurilor a fost „oribilă”, dar nu genocidară.

După definiția ONU, Hamas este o organizație genocidară. Carta sa fondatoare, publicată în 1988, o angajează în mod explicit să distrugă Israelul. Articolul 7 prevede că „Ziua Judecății nu va veni până când musulmanii nu vor lupta cu evreii și nu-i vor ucide”. Articolul 13 respinge orice compromis sau pace până când Israelul este distrus. Luptătorii Hamas care au intrat în Israel pe 7 octombrie și au ucis peste 1.400 de israelieni (și de alte naționalități) îndeplineau litera legii lor genocidare.

Israelul, în schimb, nu îndeplinește testul genocidului. Există puține dovezi că Israelul, ca și Hamas, „intenționează” să distrugă un grup etnic – palestinienii. Israelul vrea să distrugă Hamas, un grup militant, și este pregătit să ucidă civili în acest sens. Și în timp ce unii extremiști israelieni ar putea dori să-i elimine pe palestinieni, aceasta nu este o politică guvernamentală.

Nici israelienii nu manifestă nicio intenție evidentă de a preveni nașterile palestiniene. Dar cei care îl acuză de genocid indică numărul mare de civili uciși, cel puțin 10.000 până acum, și susțin că blocarea Fâșiei îndeplinește criteriul „condițiilor de viață”. Israelienii au provocat în mod clar „vătămări corporale sau mentale grave” palestinienilor. De asemenea, au strămutat oameni din nordul Fâșiei. Dacă acelor persoane nu li se permite să se întoarcă, aceasta ar putea fi considerată o distrugere parțială a teritoriului lor sau, după cum a avertizat Jan Egeland, fost șef al eforturilor umanitare și de ajutor  al ONU, un transfer forțat de populație.

Chiar dacă acțiunile unei armate nu trec pragul genocidului, ele pot fi totuși greșite. După cum a concluzionat ONU în timpul raportului său în Darfur, „crimele împotriva umanității și crimele de război care au fost comise… pot fi nu mai puțin grave și odioase decât genocidul”.