Cum o decizie controversată a ÎCCJ îi poate salva pe baronii Iulian Dumitrescu și Niculae Bădălău, dar și pe alte „nume grele”

Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a emis recent o decizie care riscă să aibă un impact major asupra dosarelor de corupție din România.

Conform hotărârii ÎCCJ, termenul de prescripție pentru infracțiuni precum luarea de mită sau traficul de influență începe să curgă din momentul negocierii mitei, nu din momentul în care aceasta a fost efectiv primită. Această reinterpretare a legii poate deschide calea unor prescripții masive în dosare aflate pe rol, permițând unor personaje controversate să scape de condamnare.

Decizia care poate rescrie dosarele de corupție

Hotărârea ÎCCJ, descrisă de unii experți ca fiind un „precedent periculos”, clarifică o practică neunitară a instanțelor. Potrivit avocatului Alexandru Chiciu, instanțele au fost nevoite să ia această decizie pentru a pune capăt interpretărilor diferite privind termenul de prescripție. Cu toate acestea, impactul acestei decizii ridică semne de întrebare, mai ales în contextul unor dosare celebre în care termenul de prescripție devine acum un „scut” pentru inculpați.

Printre beneficiarii acestei decizii s-ar putea număra politicieni și oameni de afaceri precum Marian Vanghelie, Iulian Dumitrescu, Niculae Bădălău, Dumitru Buzatu sau fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, Mitică Dragomir.

„Baronii” salvați de o decizie?

Iulian Dumitrescu, fostul președinte al Consiliului Județean Prahova, Niculae Bădălău, fost senator și influent în PSD, și Dumitru Buzatu, cunoscut pentru dosarele sale legate de luare de mită, ar putea beneficia direct de noua decizie a ÎCCJ. În cazul acestora, redefinirea termenului de prescripție ar putea duce la închiderea unor dosare care se află încă în faza de judecată, din cauza tergiversărilor procedurale.

De exemplu, Marian Vanghelie, fost primar al sectorului 5, este acuzat de primirea unei șpăgi de 30 de milioane de euro. Dosarul său, deschis în 2015, se află încă în instanță, fără o decizie definitivă, iar prescrierea ar putea șterge orice posibilitate de condamnare.

Mitică Dragomir, judecat pentru luare de mită și spălare de bani, se află într-o situație similară. Tergiversarea procesului face ca decizia ÎCCJ să devină un colac de salvare pentru fostul șef al Ligii Profesioniste de Fotbal.

Cât de „oportună” este decizia ÎCCJ?

Hotărârea vine într-un moment în care încrederea publicului în justiție este deja fragilă. Fostul ministru al Justiției Tudorel Toader a explicat că decizia ÎCCJ a fost necesară pentru a uniformiza practicile instanțelor, însă rămâne întrebarea dacă aceasta servește interesului public sau unor persoane influente.

Această situație ridică suspiciuni despre motivele din spatele deciziei și despre impactul asupra luptei împotriva corupției. Într-o țară în care justiția este adesea percepută ca fiind sub influența politicului, o astfel de hotărâre poate da apă la moară criticilor care susțin că „sistemul” protejează elitele.

Consecințele deciziei 

Pentru românii de rând, această decizie subliniază încă o dată discrepanța dintre privilegiile de care se bucură „baronii” și justiția aplicată cetățenilor obișnuiți. În timp ce pentru oamenii simpli greșelile sunt sancționate prompt, cei puternici par să se bucure de o justiție adaptată nevoilor lor.

Deși ÎCCJ a justificat hotărârea prin necesitatea de a elimina ambiguitățile legislative, efectul direct este că dosarele unor inculpați celebri riscă să fie închise pe motiv de prescriere. În loc să fie un instrument al dreptății, decizia devine o „portiță de scăpare” pentru cei care au tergiversat procesele în mod deliberat.

Decizia ÎCCJ privind termenul de prescripție pentru infracțiunile de corupție riscă să devină un moment definitoriu pentru justiția din România. În timp ce justiția ar trebui să fie un stâlp al egalității și imparțialității, hotărârea de față pare să încline balanța în favoarea celor cu influență și resurse. Într-un context în care corupția rămâne o problemă endemică, acest precedent controversat adâncește prăpastia dintre cetățenii obișnuiți și privilegiile „baronilor”.