Cum scăpăm de frica de a merge la dentist. Sfaturi pentru pacienții anxioși

Există foarte mulți pacienți care dezvoltă o anxietate puternică atunci când ajung în cabinetul stomatologic. Această teamă apare de obicei din primii ani ai vieții, însă pot exista și cazuri când ea apare mai târziu, în urma unor diverse traume. Specialiștii sustin că, de cele mai multe ori, frica ne este inoculată chiar dinainte să ajungem efectiv, pentru prima dată, în cabinetul medicului.

 „Una din cele mai mari satisfacții profesionale le am atunci când văd finalizate cazurile pacienților care, la început, erau extrem de anxioși, pentru că știu cât de greu le-a fost să parcurgă acest traseu. Este un mare atu pentru un medic stomatolog să știe să gestioneze temerile pacienților și să îi facă să revină apoi la consult cu încredere”, declară medicul stomatolog Sorina Stroe.
 
Frica de dentist apare, de obicei, în copilărie. Care sunt cauzele
 
„Frica de dentist este foarte des întâlnită. De multe ori cred că oamenilor le este frică pur și simplu pentru că așa au crescut, auzind de la alți oameni că le este frică să meargă la stomatolog sau (atenție, aici avem o greșeală foarte gravă a părinților!), fiind amenințați în copilărie că dacă nu sunt cuminți, vor fi duși la doctor/dentist. Nimic mai greșit!

Cum ne putem aștepta ca, atâta vreme cât mersul la doctor/dentist este prezentat copilului ca o pedeapsă, acesta să vadă cu ochi buni acest lucru mai târziu? Dacă la amenințare adăugăm și clasicul „te duc la doctor și îți face injecție”, zarurile au fost deja aruncate și lupta a fost pierdută dinainte de a începe. Ca în cazul marii majorități a traumelor adulților, și frica de dentist își are originea în copilărie”, explică medicul.
 
Cum împrietenim copiii cu medicul dentist?
 
„O altă greșeală frecventă este amânarea primei vizite la dentist până la momentul când apare prima problemă/durere. Este esențial ca, pentru copil, mersul la dentist să fie un gest normal, să aibă ca țintă efectuarea unui consult, împrietenirea cu mediul și doctorul, în timp urmând mici proceduri de genul unui periaj profesional, fluorizare, etc.

Un copil astfel pregătit este mult mai puțin expus riscului de a face carii și, în eventualitatea în care apare totuși o problemă, el va putea înțelege și accepta procedurile pe care trebuie să le facem pentru ca ea să fie rezolvată.
 
În zilele noastre se apelează prea ușor la inhalosedare ca alternativă de a trata copiii. Unii medici și unii părinți nu au răbdare să construiască acea relație, iar copilul cu siguranță că nu a fost pregătit în prealabil prin vizite constante la dentist”, adaugă medicul.
 
Pacienții traumatizați de intervenții „pe viu”
 
„La polul opus față de pacienții care se tem se situează pacienții traumatizați. Acei pacienți care, în copilărie sau tinerețe, au suferit diverse intervenții „pe viu”, cum sunt ele numite, adică fără anestezie. Teama acestora este foarte reală și mai greu de estompat. Însă, așa cum îmi place mie să spun, nimic nu este imposibil”, mai spune medicul stomatolog.
 
Cum se lucrează cu pacienții anxioși

1. Crearea unei relații pas cu pas, câștigarea încrederii pacientului, prezentarea întotdeauna realistă a actului care urmează a fi făcut. Chiar dacă e vorba de disconfort, nu ascund nimic, iar asta e valabil față de toți pacienții mei, nu se aplică exclusiv în cazul celor anxioși.
2. Administrarea unei medicații preoperator cu scopul de a introduce pacientul într-o stare de semiconștiență. Ce înseamnă acest lucru? Pacientul este încă cooperant (deschide gura, menține deschiderea, etc.), dar practic nu va avea foarte multe amintiri legate de ceea ce s-a întâmplat. La final trebuie preluat de un aparținător întrucât, în mod evident, nu va fi capabil să conducă sau să se deplaseze singur.
3. În cazuri extreme, administrarea anesteziei generale de către medic specialist ATI care stă cu noi până la finalul intervenției, atunci când se „trezește” pacientul.