Cum se citește o carte în Alexandria, Egipt
Suntem învățați, noi, europenii, să cumpărăm cărți din librării, de la edituri, de pe net. Ori să le împrumutăm din biblioteci, unde avem fișe. Și, apoi, să le citim, comod, într-un fotoliu în care ne simțim bine sau, nu știu, chiar în vârful patului. Alături avem o cafea, sau un ceai, sau o prăjitură.
Lectura se îmbină cu plăcutul, cu frumosul, cu bucuria, cu savuratul. Desigur, vorbesc despre procentul ăla aproape insignifiant, cel puțin la noi, în țară, care e interesat de cărți.
În Alexandria, oraș din Egipt, nu Alexandria noastră din Teleorman (mă rog, și acolo există o singură librărie) oamenii nu au privilegiile noastre. Cei mai mulți, săraci, fără un anume statut, nu-și permit să cumpere cărți din librării. Ori altminteri. Așa că, dacă vor să citească, să afle lucruri, să fie informați, ei vin la biblioteca stradală a lui Magdy.
Nu au scaune, nu au cafea sau dulce alături, nu pot să simtă, ca noi, deliciul lecturii. Dar citesc. Pe stradă, printre tarabe de legume și fructe, în praf, în vacarmul și agitația străzii. Uneori, comentează pasaje sau subiecte ale cărților citite.
Alteori, întreabă despre alte cărți despre care au auzit. Oricum, este o atmosferă deosebită, caldă, umană. Magdy este bibliotecarul care aduce bucurii, dar și informație, oamenilor săraci din Alexandria. Fotografia am primit-o de la cineva care locuiește într-o țară vecină cu Egiptul. Și povestea pe care o spune ea este impresionantă.