Cursul valutar: 1 euro este cotat de BNR la 4,9775 lei. Analiştii estimează că un nou război valutar se profilează la orizont

Banca Naţională a României (BNR) a calculat miercuri un curs de 4,9775 lei pentru un euro, un nivel maximal al ultimilor 2 ani, atins pentru a 3-a oară în luna aprilie 2025. Stabilitatea leului este asigurată de regimul de flotare controlată stabilit de BNR, dar în pofida fluctuaţiilor nesemnificative de la o zi la alta cursul a depăşit pragul de rezistenţă de 4,9770 lei, de unde ricoşa mai jos, acest nivel devenind în luna aprilie prag suport, sub care cursul oficial nu a mai coborât, ci a ricoşat mai sus.

Leul s-a apreciat faţă de dolar şi francul elveţian

Leul s-a apreciat miercuri faţă de dolar şi francul elveţian, cotaţiile oficiale anunţate de BNR fiind de 4,3806 lei pentru un dolar şi de 5,3588 lei pentru un franc elveţian.

Analiştii estimează că un nou război valutar se profilează la orizont

Analiştii spun că un nou război valutar se profilează la orizont, iar companiile europene sunt direct vizate.

Într-o analiză recentă de piață, Pierre-Antoine Dusoulier, CEO-ul fintech-ului internațional iBanFirst, avertizează că administrația Trump ar putea declanșa o
depreciere strategică a dolarului, o mutare ce riscă să zdruncine echilibrul monetar global.

16:17, 17.04.2025 • ECONOMIE

Bitcoin crește, dolarul se prăbușește? Avertisment dur de la unul dintre cei mai influenți investitori ai lumii: „Ar putea fi mai rău decât în ​​2008”

16:58, 15.04.2025 • ECONOMIE

Francul elveţian, la cel mai ridicat curs oficial faţă de leu! A depăşit recordul din noiembrie 2024, din perioada tensionată a alegerilor

Dacă tarifele vamale nu sunt decât vârful aisbergului?

Administrația Trump pare hotărâtă să pună capăt erei în care „America plătește pentru restul lumii”, iar tarifele reprezintă doar prima etapă a unei strategii mai ample de relansare a competitivității industriei americane. În centrul acestei strategii: slăbirea dolarului, considerat supraevaluat și responsabil pentru declinul economic al SUA.

Explică Pierre-Antoine Dusoulier, fondator și CEO iBanFirst, furnizor de soluții de plăți internaționale și schimburi valutare prezent in 10 țări europene.

Începând din ianuarie, perspectiva unui acord monetar global – denumit „Acordul de la Mar-a-Lago” – a început să capete contur.

Inițiativa are la bază o lucrare semnată de Stephen Miran, actualul șef al Consiliului Economic de la Casa Albă. Acesta propune o restructurare profundă a sistemului monetar international, bazată pe două idei centrale: dolarul este semnificativ supraevaluat (cu 10–37%, în funcție de monedă) și alte economii ar trebui să preia din povara deficitului american.

Miran sugerează convertirea titlurilor de stat americane în obligațiuni pe termen lung și ancorarea comerțului, fluxurilor de capital și influenței militare într-un cadru hegemonic controlat de SUA.

În acest context, tarifele vamale sunt văzute atât ca răspuns la o „nedreptate”, cât și ca un instrument strategic în lupta de putere împotriva unei presupuse conspirații globale în materie de comerț.

În viziunea administrației americane, statutul dolarului ca monedă de rezervă internațională reprezintă sursa principalelor probleme economice ale SUA.

Statele Unite se confruntă cu provocări structurale incontestabile

• Ponderea sa în producția industrială globală a scăzut de la 22% în 2004 la doar 15%, în timp ce China a atins un nivel dublu.
• Europa, fără avantajul unei monede de rezervă internaționale, a urmat un parcurs similar.
• Relocarea fabricilor a fost determinată de faptul că salariile în țările asiatice reprezintă doar o fracțiune din cele din SUA. Chiar și în cazul unor tarife vamale de 50%, este puțin probabil ca Apple să readucă producția de iPhone în Statele Unite.
• Deficitul comercial al SUA reflectă în principal un dezechilibru sistemic între economisire și consum.
• SUA au acumulat datorii publice și private pentru a susține consumul, în timp ce economii precum Germania și China au preferat să economisească și să finanțeze acest consum.

Revenirea la o economie „Made in America” nu este realistă pe termen scurt: piața muncii este tensionată, inflația a redus veniturile reale, iar riscul de stagflație planează.

Ironia este că protecționismul ar putea afecta chiar muncitorii pe care se presupune că ar trebui să îi protejeze.