Curtea Constituțională și justiția de mahala: cine îngroapă mai adânc România?

Într-o Românie în care cuvântul „justiție” e împins pe fundul listei de priorități, iar adevărul devine doar o altă monedă de schimb, se pune întrebarea: ce e mai periculos pentru democrația noastră? Un politician care urlă ca-n mahala sau o Curte Constituțională care decide, în mod arbitrar și discreționar, soarta țării?

Aceasta nu este o simplă dilemă. Este un simptom al unui stat aflat într-o derivă morală și instituțională. Diana Șoșoacă și cei cinci judecători ai Curții Constituționale (CCR) care au votat împotriva candidaturii acesteia sunt doar două fețe ale aceleiași monede. Dacă Șoșoacă se folosește de slogane pro-rusești și de un discurs inflamator pentru a-și atrage adepți, judecătorii CCR au devenit artizanii unor decizii ce servesc doar unei elite corupte și înfeudate politic, în timp ce cetățeanul obișnuit rămâne în continuare captiv într-o bulă a injustiției și a abuzurilor.

Scandalul deciziilor de la CCR – o afacere de culise și interese opace

Pentru a înțelege cât de toxică este situația, să ne uităm la faptele concrete. Recent, cinci din cei nouă judecători CCR (doar șapte prezenți) au votat pentru interzicerea candidaturii Dianei Șoșoacă la alegerile prezidențiale. Să fie clar: nu apărăm pe nimeni aici. Șoșoacă a fost, este și probabil va rămâne un politician extremist, cu un discurs care flirtează periculos cu idei anti-democratice. Dar decizia CCR este surprinzătoare, având în vedere că aceeași instituție a luat și alte hotărâri, de o gravitate incomparabil mai mare, cu urmări devastatoare pentru statul de drept.

Prostituție juridică în favoarea interlopilor…

Vorbim de aceeași CCR care, în urmă cu doi ani, a deschis larg ușile pușcăriilor, „iertând” mii de infractori – de la corupți conectați politic până la infractori de drept comun – printr-o decizie legată de prescripția răspunderii penale. Decizia respectivă a fost aspru criticată la nivel european, atât de Comisia de la Veneția, cât și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Într-un stil care amintește de regimul de justiție selectivă din Rusia lui Vladimir Putin, CCR a închis dosare care amenințau direct oameni puternici din zona politică și economică.

… și încurajarea imposturii academice

Vorbim de aceeași CCR a cărei recentă decizie în privința titlurilor de doctor obținute prin plagiat a stârnit un val de indignare în societatea civilă și mediul academic. CCR a hotărât că titlurile de doctor care au produs efecte juridice nu mai pot fi retrase, chiar dacă sunt dovedite ca fiind plagiate. Aceasta înseamnă că, odată ce un titlu este acordat și folosit pentru a obține avantaje profesionale, acesta nu mai poate fi anulat, protejând astfel plagiatorii și descurajând lupta împotriva furtului intelectual.

Decizia subminează eforturile de combatere a imposturii academice și legitimează, practic, situația în care plagiatorii nu pot fi trași la răspundere, deoarece plagiatul rămâne nesancționabil odată ce titlul este folosit. Pe această logică, ce-ar fi să nu mai pedepsim nici, să zicem, furturile de găini? Dacă ai apucat s-o jumulești și s-o arunci în cuptor, gata! Se cheamă că e a ta și nu se mai pune că ai furat-o!

Dincolo de limbajul de mahala: riscurile unei justiții selective

Revenind la dilema noastră inițială – ce e mai periculos? O politiciană cu un limbaj de mahala sau o Curte Constituțională cu interese opace? Evident, ambele reprezintă un pericol, dar unul are efecte directe asupra societății. Șoșoacă rămâne o figură marginală, cu o cotă electorală limitată, undeva în jurul a 10%. Scandalurile ei sunt de obicei de suprafață și nu reușesc să destabilizeze ordinea constituțională a statului român.

În schimb, deciziile CCR au o putere enormă asupra fiecărei instituții din România. Dacă judecătorii CCR aleg să interpreteze legea în moduri care slăbesc lupta împotriva corupției sau întăresc privilegiile unui grup restrâns de elite, atunci democrația românească se scufundă într-o mlaștină a incertitudinii și nedreptății. În termeni simpli, avem o justiție care ajunge să fie manipulată de interese obscure, ceea ce subminează și mai mult încrederea publicului în statul de drept.

Cum a devenit CCR un apărător al privilegiilor?

Să nu uităm cine sunt cei care iau aceste decizii. Judecători precum Marian Enache, fost consilier al lui Ion Iliescu, cu un trecut nebulos în relațiile sale cu Securitatea. Bogdan Licu, fost șef la Inspecția Judiciară, acuzat de plagiat și protejat al unor figuri influente din servicii. Gheorghe Stan, cu legături strânse în zonele cele mai obscure ale justiției românești, cel care a jucat un rol cheie în atacurile asupra Codruței Kovesi. Acești oameni nu sunt doar simpli judecători – sunt adevărați „baroni” ai sistemului juridic, iar deciziile lor reflectă interesele unor grupuri influente, nu nevoile societății.

Cei patru judecători ai CCR au fost direct implicați și în decizia de anulare a ultimei tentative de eliminare a pensiilor speciale. Practic, aceștia au „bătut în cuie” privilegiile nesimțite de care beneficiază anumite categorii din aparatul coercitiv al statului și din sistemul judiciar. Astfel, România se îndreaptă tot mai mult către un sistem de tip „castă”, în care câteva categorii sociale se bucură de privilegii imposibil de accesat pentru cetățenii de rând.

O țară condusă de interese, nu de principii

În final, este clar că problema României nu constă doar într-un politician cu ieșiri de mahala și simpatii rusofile, ci în incapacitatea noastră de a ne asigura că instanțele de judecată sunt un pilon solid al democrației, nu un instrument pentru apărarea intereselor unui grup select.

Astfel, nu Șoșoacă reprezintă adevărata problemă, ci incapacitatea României de a se debarasa de aceste structuri putrede din interiorul sistemului de justiție. Atâta vreme cât judecători precum Enache, Licu sau Stan își vor putea continua jocurile de culise, România va rămâne prizoniera unei justiții selective, care îi pedepsește pe unii și îi scapă pe alții, în funcție de interesele de moment.

De fiecare dată când CCR va lua o decizie cu impact major, ar trebui să ne întrebăm: cui folosește această hotărâre? Răspunsul va fi invariabil același – nu cetățeanului de rând, nu democrației și nici măcar integrității instituțiilor. Atunci, ce rămâne din statul de drept în România? Din păcate, doar o umbră palidă, manipulată de interese obscure, care își pierd treptat transparența și se transformă într-o caracatiță ce acaparează tot.

Din această perspectivă, CCR, cu deciziile ei arbitrare și lipsite de transparență, este mult mai periculoasă pentru România decât o sută de Șoșoace.

Poate ați uitat:

Curtea Constituțională a României (CCR) are 9 judecători. Fiecare judecător este numit pentru un mandat de 9 ani, iar aceștia sunt numiți de Parlament (Camera Deputaților și Senatul) și de Președintele României.

Judecătorii Curții Constituționale sunt numiți astfel:

• 3 judecători de Camera Deputaților
• 3 judecători de Senat
• 3 judecători de Președintele României

Această structură asigură un echilibru teoretic între puterile statului, însă în practică numirile tind să fie influențate de contextul politic, ceea ce provoacă dubii serioase despre independența deciziilor lor.

Decizia Curții Constituționale de a respinge candidatura Dianei Șoșoacă la alegerile prezidențiale a fost luată cu scorul de 5 la 2. În ședința de vot, două judecătoare – Simina Tănăsescu și Livia Stanciu – au fost absente, ceea ce a dus la un total de doar 7 membri prezenți din cei 9 judecători ai CCR.