Curtea de Apel Cluj constată nulitatea absolută a înregistrărilor audio-video obținute prin tehnica montată pe corpul denunțătorului

În luna iunie a.c., Curtea de Apel Cluj a emis o hotărâre prin care a constatat nulitatea absolută a înregistrărilor audio-video efectuate cu camerele video montate pe corpul denunțătorului în cadrul unui dosar. Hotărârea a fost bazată pe mai multe considerente, care au avut în vedere aspecte legale și procedurale.

Potrivit hotărârii, în data de 07.11.2019(dosar), procurorul de caz a emis o ordonanță prin care a atribuit calitatea de investigator sub identitate reală denunțătorului și l-a autorizat să participe la comiterea unei fapte similare infracțiunii de dare de mită. Cu toate acestea, ordonanța nu menționa expres folosirea de dispozitive tehnice pentru obținerea de înregistrări audio-video.

Prin ordonanţa din data de 07.11.2019 procurorul de caz a dispus:
„1. Atribuirea calităţii de investigator sub identitate reală în prezenta cauză, pentru o durată de 10 zile, începând cu data de 07.11.2019, numitului PIV
2. Autorizarea numitului PIV, pentru o perioadă de 10 zile, începând cu data de 07.11.2019, să participe la comiterea unei fapte similare laturii obiective a infracţiunii de dare de mită, în sensul ca acesta să îi promită, ofere sau dea din nou sume de bani ori alte bunuri numitului ME, în legătură cu urgentarea îndeplinirii unor acte ce intră în îndatoririle de serviciu ale celui din urmă, în contextul întâlnirii/întâlnirlor care va/vor avea loc cu numitul ME.”

Se constată astfel că în cuprinsul Ordonanţei de autorizare nu se face referire la folosirea de dispozitive tehnice pentru obţinerea de fotografii sau înregistrări audio-video, menţiune care ar fi fost necesară potrivit dispoziţiilor art. 148 alin. 2 lit. a C.pr.pen.

Pe de altă parte, din interpretarea logică şi sistematică a prevederilor art. 148 alin. 2, 3, 5 şi 6 C.pr.pen., completul de judecători de cameră preliminară ai Curţii de Apel constată că dacă textul alin. 5 stabileşte cadrul general al atribuţiilor investigatorului/colaboratorului, simpla autorizare este insuficientă pentru a conferi caracter de legalitate activităţilor desfăşurate, aceasta (autorizarea) trebuind să fie complinită prin emiterea dispoziţiei de participare autorizată la anumite activităţi (art.148 alin. 6, rap. la art. 150 C.p.rpen.), sau, după caz, cu obţinerea mandatului de supraveghere tehnică în condiţiile art. 148 alin. 3, rap. la art. 141 C.pr.pen., în toate situaţiile însă obţinerea mandatului de supraveghere tehnică/participarea autorizată la anumite activităţi fiind subsecventă sau cel mult simultană autorizării investigatorului/colaboratorului. Această concluzie este firească, atâta vreme cât atât activitatea de supraveghere tehnică adusă la îndeplinire, cât şi participarea autorizată la anumite activităţi se impun a fi desfăşurate de un investigator/colaborator legal autorizat.

De altfel, întrucât actele dosarului conduc la concluzia obţinerii prealabile a mandatului de supraveghere tehnică din partea judecătorului de drepturi şi libertăţi al Tribunalului, omisiunea menţionării printre activităţile autorizate a folosirii de către colaborator a dispozitivelor tehnice pentru obţinerea de fotografii sau înregistrări audio şi video este relevantă şi din perspectiva raţionamentului judiciar al procurorului de caz, care în mod evident a apreciat că o atare activitate de punere în executare a mandatului de supraveghere tehnică nu poate fi dată în atribuţiile colaboratorului.

În contextul în care cauza este dată în urmărirea penală proprie a procurorului raportat la natura infracţiunii sesizate, lipsa autorizării de către procuror a folosirii de către colaborator a dispozitivelor tehnice pentru obţinerea de fotografii sau înregistrări audio şi video conduce la sancţionarea cu nulitatea absolută a mijloacelor de probă astfel obţinute prin tehnica montată pe corpul denunţătorului, pentru încălcarea normelor de competenţă materială şi funcţională a organului de urmărire penală (art. 281 alin. 1 lit. b C. pr. pen. în interpretarea dată prin Decizia CCR nr. 302/2017), în fapt mijloacele de probă (acte de urmărire penală) fiind administrate de o persoană care nu are calitatea de organ de urmărire penală şi care nu a fost autorizată în mod legal să desfăşoare astfel de activităţi.

Pe cale de consecinţă, admiţând excepţia formulată, se va constata nulitatea înregistrărilor audio-video efectuate la data de 07.11.2019 cu camerele video montate pe corpul denunţătorului şi a actului subsecvent- procesul-verbal de redare a acestora, datat 08.11.2019 şi se va dispune îndepărtarea de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă, concomitent cu eliminarea referirilor la acestea din cuprinsul rechizitoriului nr. ….. al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, prin intervenţie directă asupra documentului fizic cât şi electronic.”

Soluția citată mai sus oferă răspuns la o problemă care în practica instanțelor de judecată a primit interpretări diferite și anume dacă se impune sau nu obținerea unei autorizații exprese din partea judecătorului de drepturi și libertăți ca investigatorul/colaboratorul să poată folosi dispozitive tehnice pentru înregistrare audio-video (în temeiul art. 148 alin. 3 și 10 CPP) distinctă de emiterea mandatului de supraveghere tehnică emisă în temeiul art. 140 CPP.

Apărarea inculpatului a susținut în permanență că era obligatorie și necesară respectarea cu strictețe a procedurii prevăzute de art. 148 alin. 3 și 10 din Codul de procedură penală, care este o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun (art. 139-140 din Codul de procedură penală).

Trebuie precizat că în speță procurorul a solicitat judecătorului de drepturi și libertăți un mandat de supraveghere tehnică prin care organele judiciare să procedeze inclusiv la supravegherea video, audio ori în mediul ambiental al întâlnirilor dintre inculpat și denunțător.
Judecătorul de drepturi și libertăți a aprobat solicitarea în conformitate cu prevederile art. 140 alin. 4 CPP raportat la art. 138 alin. 1 lit. c și alin 6 CPP, art. 139 alin. 1 și 2 CPP, în cuprinsul mandatului de supraveghere tehnică menționându-se în mod expres și că: „Măsurile de supraveghere tehnică se vor efectua cu respectarea dispozițiilor art. 142 și urm. C.pr.pen.”, conform juridice.ro.

Curtea de Apel Cluj nu este de acord cu autorizarea mandatului de autorizare audio-video

Curtea a constatat că, în conformitate cu dispozițiile legale și în interpretarea logică și sistematică a Codului de procedură penală, activitatea de supraveghere tehnică și utilizarea dispozitivelor tehnice pentru înregistrări audio-video necesită autorizări și mandaturi distincte, care trebuie să fie emise de către judecătorul de drepturi și libertăți în mod expres. Ordonanța inițială nu acoperea utilizarea de dispozitive tehnice pentru înregistrări, iar aceasta a fost considerată o omisiune semnificativă.

Curtea de Apel Cluj a subliniat că procedura specifică de atribuire a calității de investigator sub identitate reală și autorizarea pentru anumite activități specifice trebuie să respecte cu strictețe dispozițiile legale, deoarece implică restrângeri semnificative ale drepturilor fundamentale ale persoanelor.

În ceea ce privește delegarea competențelor și activităților, Curtea de Apel Cluj a precizat că aceasta trebuie să fie efectuată în mod legal și în conformitate cu competențele atribuite prin lege. În cazul de față, organele de cercetare penală nu erau competente să decidă montarea tehnicii de înregistrare audio-video pe denunțător fără un mandat expres din partea procurorului.

Curtea a concluzionat că nerespectarea procedurilor legale și lipsa de autorizare corespunzătoare pentru utilizarea dispozitivelor tehnice de înregistrare audio-video a condus la nulitatea absolută a înregistrărilor și a actelor subsecvente în cadrul dosarului. Astfel, înregistrările respective și toate referințele la acestea au fost eliminate din dosar și din rechizitoriu.

Această hotărâre a Curții de Apel Cluj răspunde la o problemă juridică complexă și oferă claritate asupra cerințelor legale referitoare la utilizarea dispozitivelor tehnice pentru înregistrări audio-video în cadrul investigațiilor penale, subliniind importanța respectării procedurilor legale și a drepturilor fundamentale ale persoanelor implicate în procesul penal.