Cutia neagră: detalii esențiale despre prăbușirea avionului Azerbaijan Airlines în Kazahstan

Autoritățile au recuperat și analizat datele din cutiile negre ale avionului Embraer 190 al companiei Azerbaijan Airlines, care s-a prăbușit în Kazahstan pe 25 decembrie 2024, incident soldat cu 38 de decese din totalul de 67 de persoane aflate la bord.

Analiza datelor cutiei negre

Analiza a fost efectuată în Brasília, Brazilia, țara de origine a producătorului aeronavei, Embraer. Datele extrase includ înregistrările conversațiilor din cockpit și parametrii tehnici ai zborului, oferind informații cruciale pentru elucidarea cauzelor accidentului. Conform protocolului internațional, rezultatele au fost transmise autorităților din Kazahstan, care coordonează investigația și urmează să facă publice concluziile.

Tensiuni diplomatice și acuzații

Incidentul a generat tensiuni diplomatice, după ce președintele Azerbaidjanului, Ilham Aliyev, a acuzat Rusia de doborârea accidentală a avionului de către sistemele sale de apărare aeriană, aflate în funcțiune în momentul prăbușirii. Deși președintele rus, Vladimir Putin, și-a exprimat regretul pentru „incidentul” petrecut în spațiul aerian al Rusiei, nu a recunoscut oficial responsabilitatea pentru tragedie.

Într-o declarație recentă, președintele Aliyev a solicitat scuze oficiale, asumarea vinovăției și pedepsirea celor responsabili pentru ceea ce a numit un act „criminal”. El a criticat, de asemenea, încercările de „mușamalizare” și „versiunile delirante” prezentate, care, în opinia sa, provoacă „o indignare justificată”.

Condiții meteorologice și factori relevanți

În momentul incidentului, autoritățile ruse au raportat că orașul Groznîi era sub atacul dronelor ucrainene, iar condițiile meteorologice erau nefavorabile, cu ceață densă. Aceste circumstanțe ar putea fi factori relevanți în analiza cauzelor prăbușirii.

Așteptarea concluziilor oficiale

Investigația continuă, iar comunitatea internațională așteaptă cu interes concluziile oficiale, care vor clarifica circumstanțele exacte ale tragediei și vor stabili eventualele responsabilități.

”Autoritățile” rusești refuză, din nou, adevărul evident…

Rusia (chestia asta tribală, aparent organizată statal) pare să recurgă din nou la negare și manipulare, iar motivele pentru care procedează astfel sunt strâns legate de mecanismele de supraviețuire politică ale regimului său:

1. Evitarea responsabilității internaționale

Recunoașterea unui incident tragic, precum doborârea unui avion civil, ar plasa Rusia într-o poziție dificilă pe scena internațională. Ar atrage sancțiuni suplimentare, presiuni diplomatice și ar submina și mai mult relațiile deja tensionate cu statele occidentale și cu Azerbaidjanul. Negarea le permite să evite acest scenariu, cel puțin temporar.

2. Menținerea unei imagini de putere internă

Regimul Putin își bazează legitimitatea pe ideea de invincibilitate și control absolut. Acceptarea unei erori majore, cum ar fi doborârea accidentală a unui avion, ar fi percepută ca un semn de slăbiciune, ceea ce ar putea zdruncina încrederea publicului rus în conducere.

3. Distragerea atenției de la alte crize

Acuzațiile și negările sunt un instrument eficient pentru a abate atenția de la alte probleme interne sau externe, precum dificultățile economice sau pierderile din războiul cu Ucraina. Regimul folosește deseori astfel de strategii pentru a menține populația într-o stare de confuzie și pentru a evita o dezbatere reală despre propriile eșecuri.

4. Precedentul istoric: o cultură a dezinformării

Minciuna nu este un instrument nou pentru regimul rus. De la catastrofa MH17 din 2014, când un avion malaezian a fost doborât de separatiști pro-ruși cu un sistem de rachete rusesc, până la alte incidente similare, Kremlinul a urmat aproape întotdeauna aceeași rețetă: negare vehementă, acuzații fără dovezi și propagandă agresivă.

5. Evitarea recunoașterii vulnerabilităților militare

Dacă Rusia ar admite că un sistem de apărare aeriană a doborât accidental un avion civil, ar recunoaște implicit problemele grave din lanțul său de comandă militară și din funcționarea sistemelor sale defensive. Astfel, negarea devine o modalitate de a proteja reputația armatei ruse.

6. Păstrarea unui narativ coerent

Rusia își construiește narațiunea geopolitică pe ideea că este înconjurată de „dușmani” și că este victima unui complot global. Admiterea unei greșeli care a provocat o tragedie ar submina acest narativ și ar ridica întrebări despre competența și moralitatea conducerii.

Între frică și strategie

Rusia minte pentru că este prinsă între frica de consecințe și nevoia de a controla percepția publică și internațională. În acest caz, ca și în altele, minciuna nu este doar un instrument de propagandă, ci o necesitate politică pentru un regim care funcționează prin manipulare și negare. Această strategie, însă, erodează și mai mult încrederea în Rusia pe scena internațională și îi izolează și mai profund pe termen lung.