Cutiuța muzicală: frumos și liber – Kaleo și vârsta la care lumea îți aparține

Se întâmplă doar o dată. O singură dată în viață ai 16-17 ani. O vârstă care nu are nevoie de definiții, pentru că nu trăiește în cuvinte, ci în senzații, priviri furate și râsete care răsună în nopțile fără sfârșit. O vârstă care vine cu o libertate pe care n-o înțelegi, dar pe care o porți pe piele, în părul răvășit de vânt, în felul în care îți așezi mâna pe geamul coborât al unei mașini care merge fără destinație.

Tânăr, frumos și liber – vârsta în care lumea îți aparține

Există o vârstă la care cerul nu e doar cer, ci promisiune. La care drumul în fața ta nu e doar asfalt sau praf, ci posibilitate. La care fiecare apus îți pare o șoaptă secretă, un fel de chemare spre ceva ce nu ai trăit încă, dar știi că e acolo, așteptându-te.

16-17 ani. E vârsta în care te simți nemuritor, chiar dacă nu ai curajul să o spui cu voce tare. E vârsta în care fiecare pas e un prim pas și fiecare vis pare real doar pentru că ți-a trecut prin minte. Ești frumos fără să știi că ești frumos. Ești liber fără să înțelegi că acesta e cel mai mare dar al vieții.

22:35, 05.04.2025 • Cultură

Cutiuța muzicală: Jaco Pastorius – basistul care a reinventat gravitația muzicală

22:33, 22.03.2025 • Cultură

Cutiuța muzicală: Steel Pulse și religia muzicală a unui gen perfect

Dacă ar exista un imn pentru acea vârstă, atunci „All the Pretty Girls” de KALEO ar fi exact ce trebuie.

Vara, drumul și cea mai frumoasă piesă pe care ai auzit-o vreodată*

Imaginează-ți:
E vară. Un drum de țară sau poate o șosea care se pierde în luminile orașului. Geamurile mașinii sunt coborâte, aerul e cald și miroase a libertate. Cineva dă play la „All the Pretty Girls”. Chitara începe să mângâie aerul, vocea lui Jökull Júlíusson se ridică, iar tu simți că ceva în pieptul tău se deschide, ca și cum ai fi pe cale să decolezi.

Și apoi refrenul.

„All the pretty girls like Samuel, ohh he really doesn’t share…”

Vocea e blândă, dar plină de un dor pe care nu-l poți explica. Mașina rulează mai departe. Prietenii tăi sunt acolo, dar nu e nevoie să vorbești. Simți. Simți totul. Fiecare kilometru, fiecare secundă, fiecare inspirație adâncă care te face să crezi că lumea e a ta și că va rămâne așa pentru totdeauna.

Prima iubire, primul dor, prima promisiune pe care ai făcut-o fără să știi

Nu e vorba doar de drumuri și muzică. E vorba despre ochii aceia. Despre prima fată sau primul băiat pe care l-ai privit altfel decât pe toți ceilalți. Despre o promisiune nerostită, făcută sub un cer pe care nu-l mai privești la fel niciodată după aceea.

Poate e o vară întreagă pe care ai petrecut-o iubind fără să știi că iubești. Poate e o singură seară, când ai dansat pe o plajă sau ai râs sub lumina felinarelor, fără să-ți dai seama că exact atunci ai fost cel mai viu.

Sau poate e doar o privire furată prin oglinda retrovizoare.

Și muzica asta, care pare că a fost scrisă special pentru momentul acela.

Clipele care nu se mai întorc, dar care rămân veșnic acolo

Nu vei ști niciodată că ești în mijlocul celei mai frumoase perioade a vieții. Nimeni nu îți spune că peste ani, într-o zi oarecare, când vei fi prins între facturi, responsabilități și planuri pe care le faci mai mult din obligație decât din pasiune, îți vei aminti exact de clipa asta.

De geamurile coborâte. De râsetele spontane. De senzația că lumea îți aparține și că nimic nu poate sta în calea ta.

Și îți vei da seama că ai fost cel mai bogat om de pe pământ, chiar dacă n-aveai în buzunar mai mult decât niște mărunțiș pentru un suc rece. Ai fost cel mai norocos om, chiar dacă nu ți-ai dat seama.

De ce nu ne dăm seama cât de frumoși suntem?

Îți vei aminti de toate astea într-o zi, când viața te va prinde în ritmul ei de oameni mari. Când vei avea liste de bifat, facturi de plătit, lucruri serioase de făcut. Și dintr-o dată, într-o zi oarecare, poate la un semafor sau într-o dimineață în care plouă, vei auzi „All the Pretty Girls”.

Și ceva din tine se va opri.

Pentru o secundă, îți vei aminti ce ai fost. Îți vei aminti de tine la 16-17 ani, de momentele în care nu trebuia să înțelegi nimic, ci doar să simți. De ce nu ne dăm seama atunci că suntem frumoși? Că suntem liberi? Că suntem nemuritori?

Pentru că nimeni nu ne spune. Pentru că suntem prea ocupați să trăim. Prea ocupați să plonjăm în apele forfotind de rechinii care ne vor devora. În videoclipul lui Kaleo se ascultă și un pic de Pink Floyd. Hai să ”bănuim” ce:

Nu pierde asta niciodată.

Dacă ai 16-17 ani acum, să știi că nu există nimic mai frumos pe lume decât ceea ce ai deja.
Dacă ai pierdut vârsta asta, să știi că nu e prea târziu să o regăsești.

Dă play la „All the Pretty Girls”.
Coboră geamul.
Simte vântul.
Privește cerul.

Pentru că nimic nu e mai important pe lume decât să fii tânăr, frumos și liber. La timp.

* Mă rog, poate fi și asta, de ce să ne mințim: