Cuvintele din limba română care nu pot fi traduse în alte limbi

Limba noastră-i o comoară, dar are și câteva particularități surprinzătoare. În vocabularul ei există câteva cuvinte care nu pot fi traduse în alte limbi. Au un oarecare corespondent, însă nu pot fi traduse întocmai.

1.DOR

Deși toate limbile au, sub o formă sau alta, noțiunea de a-ți fi dor de cineva sau a-i simți lipsa, aceasta se bazează pe un verb, nu pe un substantiv, cum este cuvântul „dor”. Englezii spun „i miss you”, atunci când vor să transmită cuiva că îi simt lipsa.

Francezii spun „tu me manques” („îmi lipsești”), iar spaniolii „te extrano”. Nicio altă limbă nu are un echivalent pentru substantivul „dor”.

2. DOINĂ

Aceasta este o specie lirică aparținând folclorului românesc. Aceasta exprimă sentimente de dor, de jale, de revoltă etc și se regăsește și în literatură, sub formă de poezie. Noțiunea poate fi explicată în alte limbi, însă nu are corespondent fix.

3. MĂRȚIȘOR

Obiectele pe care le oferim pe 1 Martie, precum și tradiția sărbătorii în sine sunt ceva cu specific românesc 100%. Din simplul motiv că această sărbătoare care marchează începutul primăverii nu există în alte culturi, cuvântul „mărțișor” este imposibil de tradus în alte limbi.

Potrivit lucrărilor semnate de reputatul filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român, Constantin Noica, limba română conține chiar mai multe cuvinte care nu pot fi traduse într-o altă limbă decât cele care apar în dicționarul realizat de UNESCO, dar care nu au fost recunoscute la nivel internațional.

Iată care sunt acestea:

Împielița, împielițez, vb. I. Refl. (Înv.) A se întrupa, a se încarna.

Întru prep. În. Arată (starea sau) acțiunea în interiorul unui spațiu.

Înfiripa, înfiripez, vb. I. 1. Tranz. A alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba. Refl. Fig. A lua naștere, a prinde consistență.

Lămuri, lămuresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A ajuta pe cineva să înțeleagă sau a înțelege, a ajunge să înțeleagă ceva. Refl. recipr.

Mărțișor, (1) mărțișoare, s. n., (3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie.

Nădejde, nădejdi, s. f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor.

Sinea s. f. art. invar. (Numai în expr.) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în eul propriu, în gând.

Stingher, -ă, stingheri, -e, adj. 1. Care este doar ici și colo; izolat, răzleț, singur. Care se simte undeva străin, dezorientat, stânjenit. 2. Care a rămas fără pereche; desperecheat.

Voie, voi, s. f. 1. Voință, vrere, intenție. Loc. adv. Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenționat, din proprie inițiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenționat.

Vrednic, -ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. Capabil, destoinic. 2. Demn de.., care merită să…, căruia i se cuvine pe drept ceva.