D-ale Puterii: Despre „Legea Barbariei”: barbarie pentru barbarie. Pardon, „Despre statul de drept și lumea civilizată”

Despre conflictul din Israel nu voi a spune multe. Cine are ochi de văzut, a văzut, cine are minte de înțeles, a înțeles… și cum a fost luat prin surprindere cel mai temut serviciu secret al lumii, și cum au intrat teroriștii cu parapante sau cum au tăiat gardurile și sărit porțile ce despart Gaza de Israel, toate petrecându-se în fața uneia dintre cele mai puternice armate ale lumii.

Probabil că împărtășim aceeași tulburătoare senzație de la 11 Septembrie, acum, în plin octombrie.

Cu atât mai puțin voi vorbi despre victimele nevinovate pe care le găsești cu sutele, cu miile chiar, în ambele tabere. Dumnezeu să le odihnească în Pacea Sa, acolo unde nu sunt tabere și nici granițe pentru care să se moară.

Azi vreau să vorbesc doar despre barbarie și ipocrizie, despre barbaria ipocriziei din „lumea civilizată”.

Desigur, cum porniți televizorul auziți despre „iminenta și necesara” acțiune terestră a IDF în Gaza, dar și despre „loviturile chirurgicale” ale aviației israeliene prin care „sunt eliminați teroriștii”. Le auzim atât de des încât fac parte din normalul cotidian… sunt deja „normalitate”!

Să repetăm! „sunt eliminați teroriștii”.

Adică cum? Păi uite așa… ca în „statul de drept”: vin serviciile secrete și spun că unul e terorist, apoi merge armata și bombardează casa în care el se află. El și încă unele persoane… zeci sau sute de persoane, nu contează! Important e că e „eliminat” teroristul.

Așa e în război – ni se va spune.

Doar că nu e război. Cel puțin nu acum, nu între Israel și fâșia Gaza… care tot în statul Israel. Deci nu se pot invoca „regulile războiului” mai ales că nu ai o armată a unui stat în față, ci un grup infracțional organizat de rezidenți în propriul stat… 

Deci cum rămâne cu „eliminatul”? Că într-un „stat de drept” din „lumea civilizată” în primul rând nimeni nu ar trebui condamnat la moarte, deși în SUA… în fine, să trecem și peste asta.

Dar, în al doilea rând – și cel mai important! – NIMENI NU AR TREBUI SĂ FIE CONDAMNAT FĂRĂ UN PROCES ECHITABIL!

„Articolul 10

Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.

Articolul 11

1. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată pînă când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale. (…)”

Asta spune „DECLARAŢIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI”, aplicabilă chiar și Israelului, chiar și în timp de război cu o populație aflată între propriile granițe.

Deci, încă odată… cum rămâne cu „eliminatul” teroriștilor? Așa, fără proces, fără dovezi, fără apărare… fără o hotărâre judecătorească prin care să se constate că teroristul a săvârșit atrocitățile de care e condamnat?

Poate se înșeală infailibilele servicii de informații…. Tocmai avem dovada că o mai fac, și când o fac, se înșeală grav – vezi cu „surpriza” atacului terorist! Și atunci ce se întâmplă? Este eliminat un om, suficientă fiind o prezumție de vinovăție ce duce la o acuzație „instrumentată” și „probată” tot de serviciile de informații, servicii care dau și hotărârea de condamnare (în două faze procesuale desigur) și pe care o și pun în aplicare, executând decizia definitivă de condamnare la moarte. Curat democratic… curat „stat de drept”… curată „lume civilizată”!

Dar dacă ăla eliminatu’ nu era într-adevăr vinovat? Dacă era doar un „prete-nom”, o interfață a adevăratului terorist? Dacă era o intoxicare a adevăraților teroriști, tocmai pentru a scăpa teroristul și pentru a fi ucis un „iepure”, o „săgeată”?

Nu contează… se pare că vina adevăratului terorist este atât de mare încât pedepsirea acestuia merită și riscul de a mai muri și alții pentru el și odată cu el… ceea ce se și întâmplă, căci în clădirile alea care cad nu se află doar „teroriștii” ăia nedovediți și necondamnați de nimeni…

Cu alte cuvinte, vorbim în plin secol XXI de execuții fără condamnări și pedepse cu moartea, execuții colective… tot fără condamnări! – în care sunt trimiși în fața Dreptului și Nemitarnicului Judecător prea repede sute și mii de oameni fără vină.

Și asta nu ne șochează, nu ne revoltă… e „normal”… e „război”… că doar în război totul e permis, nu? Chiar și atacarea civililor fără vină, uciderea arbitrară a adversarilor politici… nu-i așa? Și e momentul când îți vine în minte Ucraina… Ucraina, da! Dar acolo e altceva, acolo e barbarie… pentru că e comisă de „rușii agresori”. Atunci când un stat din „lumea civilizată” comite o barbarie e „în legitimă apărare”, și atunci barbaria nu e doar permisă, ci și încurajată, aplaudată!

Și de-aici începe de fapt adevărata BARBARIE! Ipocrizia, dubla măsură, minciuna ideologizată în care trăiește „lumea civilizată”…

Unii, mai puțin mintoși, mă vor întreba: „ai înnebunit, ții partea teroriștilor?”

Nu, în niciun caz nu „țin partea teroriștilor”!

Doar țin partea Principiilor, principii de la care nu se poate abdica, nu se poate excepta… fără să devii barbar, fără să comiți o barbarie!

Și, ca să înțeleagă, ălora puțin mintoși le voi pune o întrebare: „și dacă vine un moment când vreun serviciu secret te va considera că ești terorist?!? Sau… nu pe tine! Ci doar pe altul care trăiește în aceeași clădire cu tine?

De aceea vin și spun, cu orice risc: în Gaza Israelul nu aplică legea talionului, legea aia vetero-testamentară care spune „De va lovi cineva pe un om şi acela va muri, să fie dat morţii. (…) Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior,” (Ieșire 21 : 12-24). NU! Căci acolo vinovatul trebuia dovedit și condamnat!

În Gaza Israelul aplică doar „Legea Barbariei”: barbarie contra barbarie! Iar noi, prin acceptarea acestei retorici, suntem și noi parte la „barbarie”… pardon, la „statul de drept” și la „lumea civilizată”.