Dacia D 33 – o speranță care nu s-a materializat (Video)

La începutul anilor ’90, Dacia se afla într-o perioadă de necesitate acută de schimbare. Cu doi ani înainte de a fi preluată de Renault, Dacia a colaborat cu renumita firmă de design Idea Torino pentru a crea un prototip care să reflecte noile direcții ale companiei. Astfel a apărut modelul D33 – o berlină compactă cu patru uși și cinci locuri, concepută pentru a marca începutul unei noi ere.

În spatele acestui proiect s-a aflat o investiție modestă pentru industria auto, guvernul român aprobând un credit de 3,6 milioane de dolari pentru susținerea dezvoltării modelului. O mare parte din această sumă a fost destinată echipei de designeri italieni, care au propus un concept inovator și atrăgător. Conform declarațiilor lui Nicolae Badiu, purtătorul de cuvânt al Dacia de la acea vreme, scopul proiectului era de a crea un vehicul care să concureze cu modelele internaționale celebre.

Deși planurile pentru tehnologia D33 erau promițătoare, resursele financiare erau insuficiente. Comparativ cu bugetele de milioane de euro necesare pentru dezvoltarea unui model auto astăzi, cei 3,6 milioane de dolari păreau mult prea puțini. Această limitare a resurselor financiare, alături de o imagine modestă și o prezență redusă pe piețele externe, a condus la concluzia că proiectul nu ar fi fost viabil. Cu un preț estimat de peste 9.000 de dolari, mașina ar fi fost inaccesibilă pentru mulți dintre clienții țintă ai Dacia.

Deși Dacia D33 promitea mult și reprezenta un progres semnificativ față de modelele anterioare, proiectul a rămas doar un prototip. Nu au fost fabricate decât două exemplare. Modelul era echipat cu ABS, airbaguri, direcție asistată, închidere centralizată, motoare cu 4 supape pe cilindru, radiocasetofon stereo și multe alte echipamente de serie prezente pe alte automobile vestice de ultima generație. De asemenea erau dotat cu catalizator. După standardele de calitate ale acelor vremuri, automobilul era modern și sigur, iar performanțele erau asemănătoare automobilelor contemporane din vest, totuși așa cum s-a menționat, automobilul urma să fie și exportat în afara țării, deci trebuia să satisfacă anumite standarde și cerințe pentru a putea fi comercializat și primit pe piața vestică.

Dacia D33 urma să aibă motoare moderne cu puteri cuprinse intre 80 și 100 C.P. . Motoarele ce aveau să fie instalate erau atât de proveniență Hyundai cât și de concepție și producție românească modernă, probabil concepute tot cu ajutorul unor producători renumiți. Noile motoare aveau chiar și două axe cu came, injecție, catalizator, respectând astfel normele de poluare, pentru a putea fi exportat.

După ce Dacia a fost preluată de Renault, conceptul a fost abandonat și uitat într-un colț de depozit. În prezent, D33 este văzut ca o etapă interesantă dar nereușită în istoria companiei, un simbol al ambiției și al limitelor întâmpinate de Dacia în acea perioadă.

Mulți fani ai mărcii speră că într-o zi prototipul D33 va fi redescoperit, restaurat și expus într-un muzeu pentru a fi apreciat de publicul larg. Până atunci, rămâne doar o poveste din trecut, o lecție despre provocările industriei auto și despre resursele limitate într-o competiție acerbă.