Daniel Homorodean (Cluj IT Cluster): România pierde anual 2% din PIB prin gestiunea superficială a achizițiilor publice

Statul român pierde, în fiecare an, cel puţin 2% din PIB din cauza gestiunii superficiale a achiziţiilor publice, la care se adaugă şi pierderile prin fraudă şi corupţie, a declarat Daniel Homorodean, vicepreşedinte Cluj IT Cluster, într-un interviu acordat AGERPRES.

Specialistul este de părere că România „scapă” aproape 5% din PIB la colectarea TVA din lipsa mecanismelor de raportare şi urmărire în timp real a tranzacţiilor comerciale.

În ceea ce priveşte digitalizarea sectorului public, Daniel Homorodean, CEO Arxia, consideră că există un progres, pe două direcţii esenţiale: identitatea electronică şi reforma raportării şi urmăririi tranzacţiilor comerciale, prin SAF-T şi facturarea electronică, „deşi este lent şi insuficient de transparent”.

Acesta a menţionat că pentru unii manageri din cadrul instituţiilor publice, „transparenţa nu este bună”, iar în multe cazuri bugetul unei instituţii este tratat ca fiind „bugetul nimănui”.

AGERPRES: Digitalizarea completă a achiziţiilor publice reprezintă un subiect tabu în România, fapt pentru care se fac paşi foarte mici în această direcţie. Care sunt motivele pentru care digitalizarea achiziţiilor publice a rămas în urmă?

Daniel Homorodean: Comisia Europeană insistă de mult timp asupra necesităţii digitalizării complete a proceselor de achiziţie publică, pentru a reduce riscurile şi pierderile generate de dificultatea controlului şi auditabilităţii acţiunilor implicate. Legislaţia care trebuie aplicată este complicată, fiecare achiziţie necesită conlucrarea şi schimbul de informaţii între mai multe persoane şi departamente, urmărirea realizării achiziţiilor planificate devine foarte dificilă când numărul acestora creşte, iar generarea de rapoarte şi auditarea sunt chinuitoare, foarte costisitoare ca timp şi predispuse la erori.

În aceste condiţii, pare surprinzător că activităţile de planificare, urmărire şi raportare a achiziţiilor se derulează în continuare în mod primitiv, folosind cel mult un fişier Excel care nici măcar nu este partajat. Nici nu ne trece prin minte să mai ţinem contabilitatea în Excel şi nu într-un program specializat, dar totuşi gestiunea achiziţiilor publice, o activitate de complexitate foarte mare şi cu consecinţe financiare semnificative, este menţinută în general într-o formă tradiţională nedigitalizată.

Motivele acestei înapoieri generalizate sunt multiple, nu doar în România. Managementul superior, şi uneori decidentul politic, nu realizează gravitatea problemei, pierderile generate de lipsa controlului, de greşelile umane care nu sunt văzute la timp şi de cheltuielile inutile sau arbitrare realizate de multe ori instituţii. S-a creat percepţia falsă că existenţa unei platforme naţionale centrale pentru execuţia achiziţiilor publice, adică platforma SEAP, rezolvă problema, când de fapt ea tratează doar vârful icebergului, ignorând procesul de planificare şi urmărire a planului, derularea contractelor, şi mai ales schimbul de informaţii din cadrul instituţiei.

De asemenea, complexitatea activităţii şi a legislaţiei a fost descurajantă pentru specificarea şi implementarea unor sisteme. Comisia Europeană a înţeles acest pericol şi, în 2015, Comitetul European pentru Standardizare (CEN) a format un comitet tehnic specializat pentru elaborarea unui standard tehnic complet, „end-to-end”, pentru achiziţii publice electronice. România este reprezentată în acest comitet încă de la formarea sa, prin persoana mea. Deşi standardul este încă în lucru, principiul probat de acest demers este valoros: complexitatea nu este o piedică pentru stabilirea unui model tehnic, necesită doar o abordare judicioasă.

Nu în ultimul rând, pentru unii manageri din cadrul instituţiilor publice, „transparenţa nu este bună”. Deşi vorbim de bani publici şi de reguli clare, în multe cazuri bugetul instituţiei a fost tratat ca fiind „bugetul nimănui”, o resursă din care unii se pot servi, atât timp cât pierderile generate nu sunt foarte vizibile, dar uneori, cu dezinvoltura, chiar şi când aceste pierderi sunt considerabile.

AGERPRES: La cât se ridică pierderile pentru România din cauza întârzierilor privind digitalizarea achiziţiilor publice şi nu numai, ci şi a serviciilor publice?

Daniel Homorodean: Pentru a înţelege ce pierdem, trebuie să pornim de la obiectivul general al digitalizării serviciilor publice. Acesta are, în esenţă, un nivel mai ridicat de satisfacţie, confort şi securitate pentru cetăţeni, tradus prin mai puţin timp pierdut, mai puţin efort şi mai puţine drumuri necesare pentru a beneficia de serviciile statului în care îţi plăteşti taxele, respectiv mai puţin timp pierdut de companii pentru raportări şi mai mare eficienţă în cheltuirea banului public.

Cea mai importantă pierdere generată de întârzierea digitalizării este aceea de oportunitate – cetăţenii şi companiile noastre cheltuie timp preţios în hăţişurile birocratice în loc să acceseze oportunităţi şi să genereze valoare, ceea ce ne penalizează grav competitivitatea pe piaţa globală, frustrarea unei calităţi scăzute a unor servicii publice de bază împinge încă mulţi conaţionali să caute o viaţă mai bună în alte părţi, iar risipa bugetară, voită sau din neatenţie, se menţine la cote extrem de ridicate.

Concret, statul pierde anual aproape 5% din PIB prin incapacitatea de a colecta TVA datorită lipsei mecanismelor de raportare şi urmărire în timp real a tranzacţiilor comerciale, cel puţin 2% din PIB se pierd prin gestiunea foarte superficială a achiziţiilor publice, la care se adaugă şi pierderile prin fraudă şi corupţie, iar cantitatea uriaşă de timp pe care o cheltuie funcţionarii instituţionali plimbând hârtii şi căutând informaţii în dosarele tipărite scapă oricărei capacităţi de estimare.

La capătul acestor înlănţuiri, se află atât cetăţenii, cât şi companiile. Fiecare dintre noi, ca cetăţean sau antreprenor, se confruntă zi de zi cu efectele acestor pierderi.

AGERPRES: Raportul de ţară DESI pentru România realizat în 2020 de Comisia Europeană ne postează pe locul 26 din 28 în ierarhia privind digitalizarea serviciilor publice. De atunci şi până acum s-au mai făcut, totuşi, progrese, iar unul dintre exemple ar fi Ghişeul.ro. Care credeţi că sunt proiectele ce ar da cu adevărat valoare adăugată serviciilor publice?

Daniel Homorodean: Putem spune, cu amară ironie, că în 2021 am făcut progrese consemnate în raportul DESI publicat în noiembrie – acum suntem campioni incontestabili, fiind primii, însă privind de la coada clasamentului, din păcate. Ne-au depăşit toţi, pentru că probabil fiecare altă ţară a făcut câte ceva în privinţa asta. Faptul că a crescut substanţial utilizarea platformei ghişeul.ro nu este meritul statului român, ci consecinţa presiunii aşteptărilor cetăţenilor de a putea face plăţi către stat fără a pierde vremea pe drumuri.

În mod real avem prea puţin progres al proiectelor de digitalizare a serviciilor publice în ultimii doi ani, cu multe proiecte importante amânate în mod repetat, printre cele mai importante fiind punctul de contact unic electronic şi cloud-ul guvernamental. Există progres, deşi este lent, şi insuficient de transparent, pe două direcţii esenţiale – identitatea electronică şi reforma raportării şi urmăririi tranzacţiilor comerciale, prin SAF-T şi facturarea electronică.

AGERPRES: Ce avantaje ar aduce o mai mare acoperire a digitalizării achiziţiilor publice?

Daniel Homorodean: Digitalizarea completă a achiziţiilor publice ar transforma în normalitate elemente, care acum sunt doar un vis frumos în cazul majorităţii instituţiilor. În primul rând, vorbim despre reducerea pierderilor financiare şi riscurilor de impunere a penalităţilor. Foarte multe corecţii financiare aplicate proiectelor finanţate din fonduri europene în instituţiile publice se datorează greşelilor care puteau fi evitate dacă informaţiile despre planificarea şi execuţia achiziţiilor erau uşor accesibile celor care luau decizia de achiziţie.

În ceea ce priveşte controlul, prin vizibilitatea informaţiilor la nivelul managementului instituţiei se reduc direct cheltuielile care nu sunt necesare, arbitrare sau abuzive. Se vede uşor cine, când, ce a solicitat să fie achiziţionat, cu ce justificare, cine când a aprobat achiziţia, cum se compară planificarea cu realizarea efectivă în orice moment, care sunt achiziţiile întârziate, ce economii s-au realizat şi ce sume se pot redistribui, cât a fost livrat din ceea ce s-a solicitat iniţial.

Dacă vorbim de auditabilitate, acum, pentru un raport cerut de un organ de control se lucrează şi trei zile la colectarea şi corelarea datelor, cu teama că se vor găsi greşeli care nu au putut fi identificate la timp. Vizita anunţată a Curţii de Conturi este traumatizantă pentru managerii de instituţie, care nu au acces la date şi se întreabă ce penalităţi li se vor impune datorită problemelor care vor fi descoperite.

Legat de transparenţă, deşi legislaţia obligă publicarea rezultatului tuturor achiziţiilor publice, formatele de publicare sunt descurajante pentru orice analiză, mai ales pentru una în timp real. Dacă informaţia ar fi accesibilă într-o formă procesabilă automat imediat după consemnarea atribuirii sau efectuarea achiziţiei, atât organele de control, cât şi societatea civilă ar avea instrumentele pentru a evidenţia mult mai repede eventualele nereguli şi pentru a descuraja astfel abuzurile.

AGERPRES: De ce credeţi că nu s-a dorit şi încă există o tendinţă de reprimare pentru a apela la achiziţii publice complet digitalizate? Reprezintă transparenţa acestui tip de achiziţii un impediment în acordarea unor contracte?

Daniel Homorodean: Managerii instituţiilor, care ar beneficia imediat de mai mult control, mai puţine pierderi şi mai mulţi bani disponibili pentru investiţii relevante, nu au realizat încă, cu câteva excepţii, că această digitalizare le aduce avantaje directe şi le permite să ia decizii mai rapid şi mai mai eficient, sau chiar că această digitalizare este posibilă şi că există soluţii în piaţă pentru asta, aşa cum sunt şi pentru contabilitate, şi pentru resurse umane, sau managementul proiectelor. Există aplicaţii şi pentru achiziţiile publice, şi sunt accesibile financiar oricărei instituţii. Compania noastră are experienţă semnificativă în acest domeniu şi sunt oricând disponibil pentru a discuta cu oricine este interesat de soluţii concrete şi practice.

Pe de altă parte, trebuie să spunem că, din păcate, lipsa de transparenţă a fost folosită pentru a acoperi abuzuri, favorizarea necompetitivă a unor furnizori, cheltuieli realizate în folos personal din banul public, sau chiar acţiuni de fraudă şi corupţie. Pentru cei obişnuiţi să utilizeze astfel de practici, digitalizarea şi accesibilizarea informaţiilor este în mod sigur un duşman.

AGERPRES: România s-a angajat că urmărească în PNRR patru mari direcţii prin digitalizare – cloud guvernamental, interconectivitate între toate instituţiile mari ale statului, securitatea cibernetică şi creşterea abilităţilor de utilizare a spaţiului digital. Consideraţi că suntem stăpâni pe situaţie?

Daniel Homorodean: Din păcate, instabilitatea politică a ultimei părţi a anului 2021 şi dificultăţile de comunicare între instituţii care au precedat-o din 2020 au penalizat puternic capacitatea statului de a pregăti aceste proiecte majore şi de a putea menţine calendarul negociat cu Comisia Europeană. Suntem în întârziere semnificativă cu toate proiectele importante şi rămâne de văzut dacă vom putea recupera defazajul, cu riscul de a pierde posibilitatea de a utiliza o parte din fondurile alocate prin PNRR. Aş sublinia însă că proiectele majore amintite, precum şi punctul de contact unic electronic sau facturarea electronică, nu sunt proiecte noi, ele sunt cunoscute ca fiind priorităţi naţionale încă din 2019. Nu ar fi fost nevoie să aşteptăm PNRR pentru a specifica modul în care acestea trebuie să fie implementate.

AGERPRES: Vom putea atinge aceste ţinte până în 2026, cum estimează autorităţile de la Bucureşti?

Daniel Homorodean: Ne dorim cu toţii, sunt convins, ca acest lucru să se realizeze. Pornim acum cu o întârziere care ne determină să fim sceptici privind posibilitatea de recuperare, în condiţiile în care ar trebui să vedem o gestiune şi capacitate de implementare a proiectelor la un nivel cu mult mai eficient decât s-a putut realiza în ultimii ani. Cu toate acestea, proiectele majore amintite mai sus vor fi implementate în următorii ani, realizarea lor fiind asumată în relaţia cu Comisia Europeană, dar şi impusă de necesitatea alinierii competitive a României în Europa.

Digitalizarea sectorului public nu este doar benefică, ea este obligatorie. Riscul la care trebuie să fim atenţi este legat de calitatea şi eficienţa acestor implementări, pe care nu ne dorim doar să le bifăm, ci de care trebuie să beneficiem cu toţii.

AGERPRES: Compania pe care o conduceţi a derulat proiecte importante în domeniul digitalizării în România, dar şi în Africa şi America de Sud, atât în sectorul guvernamental, cât şi în domeniul industriei bancare şi al celei logistice. Ce planuri aveţi pentru următorii ani?

Daniel Homorodean: Sistemul informatic pentru gestiunea achiziţiilor publice şi a contractelor dezvoltat de Arxia a fost implementat de instituţii din toate domeniile, de la universităţi, cum ar fi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie din Târgu Mureş, până la Aeroportul Internaţional Sibiu, Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, Direcţii Regionale de Drumuri şi Poduri (DRDP) judeţene, DSP judeţene, spitale, biblioteci, instituţii de cultură şi primării din ţară. De asemenea, sistemul informatic implementat de noi pentru urmărirea derulării proiectelor de investiţii finanţate a sprijinit primăriile din regiunea nord vest a ţării, în relaţie cu Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest ca organism intermediar pentru programul Programul Operaţional Regional (POR).

În perioada 2019-2020, am sprijinit guvernul Rwandei să dezvolte şi să implementeze strategia de standardizare a portalurilor web instituţionale la nivelul întregii ţări, să asigure instruirea a 20 de specialişti dezvoltatori şi să realizeze implementarea tehnică a site-urilor guvernamentale. Până în prezent au fost relansate peste 150 de site-uri web instituţionale ca urmare a acelui program. Am extins colaborarea în Rwanda prin consultanţă şi suport către agenţia naţională pentru digitalizare, în domeniul arhitecturilor software şi a interoperabilităţii, iar din 2020 derulăm în ţara africană un proiect de asistenţă şi transfer de cunoştinţe în domeniul inteligenţei artificiale şi a implementării de asistenţi virtuali.

Pieţele emergente şi în curs de dezvoltare reprezintă o foarte mare oportunitate pentru viitor pentru industria IT. Guvernele lor trebuie să se digitalizeze rapid. Un procent tot mai mare al populaţiei are acces la internet şi tot mai multe companii locale se informatizează. În acest context vor fi multe proiecte de implementat. Sper să vedem tot mai multe companii IT din România care să perceapă această oportunitate şi să ni se alăture. În perioada următoare ne vom consolida activitatea în Africa de est, mai ales în Uganda şi Rwanda, precum şi în Chile şi în Peru. Avem în perspectivă mai multe pieţe noi, pe care deja le-am explorat prin călătorii de afaceri şi dialog cu ecosistemul local, atât instituţii guvernamentale cât şi industria IT locală. Avem în plan să deschidem un birou în Orientul Mijlociu, în Dubai, şi în acest an să realizăm călătorii pentru dezvoltarea de parteneriate în America Centrală, Indonezia, Etiopia şi Ghana.

Suntem deschişi la colaborare cu alte companii din România care ar fi interesate de aceste pieţe. Considerăm că experienţa pe care am reuşit să o dezvoltăm în aceşti ani şi cunoaşterea pe care am acumulat-o referitoare la pieţe aflate în creştere trebuie împărtăşite, pentru ca, în timp să împărtăşim cu toţii succesele unor implementări reuşite.