Daniela Druguș și capcana prosperității inexplicabile: povestea unui fost director UMF Iași care pierde o jumătate de milion de euro

Povestea Danielei Druguș, fostul director general administrativ al Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, reflectă o realitate din ce în ce mai comună în România post-decembristă: acumularea rapidă de avere și problemele care vin odată cu încercarea de a o justifica. Druguș a devenit, în vara anului 2024, subiectul unui scandal financiar major, după ce Curtea de Apel Iași a decis confiscarea a peste jumătate de milion de euro din averea sa, bani despre care ea nu a putut dovedi proveniența.

De unde a pornit totul?

Agenția Națională de Integritate (ANI) a început să o investigheze pe Druguș încă din 2012, dar lucrurile au luat amploare în 2016, când au descoperit o discrepanță uriașă între veniturile sale declarate și sumele pe care le deținea. Conform ANI, diferența nejustificată depășea 2,2 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 560.000 de euro. Acești bani ar fi fost acumulați într-un singur an, 2008, fără ca Druguș să poată prezenta dovezi clare ale provenienței lor.

O istorie de „transparență”?

Druguș a fost întotdeauna vocală cu privire la transparența sa. Într-o declarație din 2016, a menționat că a furnizat toate documentele necesare ANI, fără a avea obligația legală de a face acest lucru. A susținut că toate veniturile și cheltuielile sale au fost declarate corect și că nu există nicio discrepanță în declarațiile sale de avere.

Totuși, investigațiile ANI au continuat, iar în august 2024, Curtea de Apel Iași a hotărât confiscarea sumei nejustificate. Deși decizia nu este definitivă, putând fi atacată cu recurs la Înalta Curte, aceasta a adus în discuție practicile și integritatea managerială la nivel înalt în instituțiile de învățământ superior din România.

Un caz emblematic pentru România

Cazul Danielei Druguș nu este unic în peisajul românesc, dar reprezintă un exemplu emblematic de cum suspiciunile de corupție și lipsa de transparență pot duce la pierderea unui statut social și, mai important, la pierderea unor sume considerabile de bani. De-a lungul anilor, numeroși oficiali români s-au confruntat cu acuzații similare, majoritatea plângându-se de proceduri îndelungate și procese în care se consideră nedreptățiți.

Despre ce, de fapt?

Ce ne învață acest caz? Pe lângă lecțiile evidente legate de etică și integritate, el ridică întrebări importante despre sistemul de control și de reglementare din România. De ce durează atât de mult astfel de procese? De ce există o aparentă discrepanță între veniturile legale și stilul de viață al unor oficiali? Și, mai important, cum poate fi reformat acest sistem pentru a preveni apariția unor astfel de cazuri în viitor?

De ce această tentație? De ce atât de frecvent?

Până la clarificarea situației de către Înalta Curte, un lucru este cert: istoria Danielei Druguș rămâne un exemplu puternic al consecințelor pe care le poate avea lipsa de transparență într-o funcție de conducere.

Și, poate, ne mai putem întreba câte ceva și despre fetele astea frumușele care ajung p-acolo, pe la niște butoane importante. Și, mai ales, cum.