Datorii și drame: un tânăr crescut la casa de copii datorează fiscului 300.000 de euro

În adâncul sistemului de protecție socială din România, unde speranțele și dezamăgirile se împletesc adesea, se află povestea lui Marian Cosmin Federeciuc. Tânărul, odată protejat de sistemul DGASPC, se confruntă acum cu o realitate copleșitoare: o datorie uriașă de 1,54 milioane de lei la ANAF. În fiecare lună, o treime din salariul său de 3.000 de lei este reținut pentru a plăti această datorie aparent interminabilă. Dar cum a ajuns în această situație dramatică?

Ce înseamnă acest acronim

DGASPC este acronimul pentru Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului. Aceasta este o instituție publică locală din România care funcționează sub autoritatea consiliilor județene și este responsabilă pentru implementarea politicilor și măsurilor de asistență socială și protecție a drepturilor copilului la nivel județean.

DGASPC are rolul de a asigura protecția și promovarea drepturilor copiilor care sunt separați de părinții lor, fie că este vorba de orfani sau de copii ale căror familii nu pot să le asigure îngrijirea adecvată. Acesta coordonează serviciile sociale destinate copiilor și familiilor lor, gestionând cazurile de plasament în familii substitutive sau în instituții specializate.

Capcana birocratică și vulnerabilitatea celor neajutorați

Marian a fost prins într-o rețea de escrocherie finanțată la scurt timp după ce a părăsit protecția DGASPC. În 2021, un individ i-a promis lui Marian un viitor luminos ca asociat într-o firmă. Cu puțină experiență în afaceri și multă încredere, Marian a semnat o serie de documente care i-au legat numele de o datorie colosală. Un angajat al DGASPC, pe care Marian îl credea un mentor, a fost cel care i-a facilitat aceste decizii nefaste.

Un apel disperat la justiție

În ciuda situației sale disperate, Marian a încercat să se apere. Citatiile judecătorești au fost trimise la o adresă veche, iar lipsa sa la procesele în care a fost judecat în contumacie a însemnat că nu a avut oportunitatea de a-și expune cazul. Avocații contactați de Marian au subliniat dificultățile procedurale în contestarea acestei situații, însă el nu renunță. Intenționează să depună o plângere la Parchet, sperând că justiția îl va ajuta să demonstreze că a fost victima unei fraude și nu un complice la ea.

Încearcă să acopere datoria imensă…

Marian Cosmin Federeciuc se confruntă nu doar cu povara unei datorii imense, ci și cu impactul direct pe care acesta îl are asupra veniturilor sale lunare. Dintr-un salariu modest de 3.000 de lei, Marian este obligat să plătească 1.000 de lei către ANAF pentru a acoperi suma datorată. Această reținere reprezintă aproape o treime din venitul său, lăsându-l cu doar 2.000 de lei pe lună pentru a-și acoperi cheltuielile de bază și nevoile personale.

Acest nivel de îndatorare nu doar că îi limitează capacitatea de a trăi un trai decent, dar pune și o presiune enormă asupra capacității sale de a planifica viitorul sau de a ieși din ciclul datoriei. Acesta este un exemplu dureros despre cum deciziile financiare, luare într-un moment de vulnerabilitate, pot avea consecințe pe termen lung asupra vieții cuiva.

Repercusiuni și speranțe

Cazul lui Marian este unul dintre multe care ilustrează vulnerabilitățile celor care părăsesc sistemul de protecție a copilului. Este un apel dureros la nevoia de reformă în protecția și educația tinerilor care se află la granița fragilă dintre dependența de stat și independența financiară. În plus, subliniază importanța supravegherii celor care sunt în poziții de influență în astfel de instituții.

Marian Cosmin Federeciuc continuă să muncească și să speră într-o zi în care datoria lui va fi ștearsă și numele lui curățat. Povestea lui este un memento dureros despre cum sistemul destinat să protejeze poate, uneori, să ducă la distrugere.