De-ale Puterii: Atenție, acest articol vă poate afecta emoțional!

Știrile românești majore (cele care merită statutul de breaking news) au acum o viață de câteva zile, de-a scurtul căreia evoluează ca o năpastă națională gravă. Știrea-bombă devine cataclism cu potențial globalist. Acest uragan, să-i spunem Dorel, se formează în zona abuzului tupeist, a indolenței fanariote, a cumetriei dintre oamenii legii și interlopi, a prieteșugului dintre aceiași oameni ai legii și politicieni, pe șoselele patriei unde zburdă drogați, oameni ai legii drogați și diverși claxonaci, beți, drogați sau pur și simplu imbecili.

Taifunul Ionel lovește întotdeauna pe raza localității Prostești și la primele victime dobândește gradul de breaking news. De aici încolo, încep să se zbenguie mass-media, mai ales cele care dispun de fonduri să asigure prezența la disecție a experților în orice. Se formulează urgent ipoteze, mult înaintea organelor de investigație, reporterii lovesc necruțător cu imagini care ne pot afecta emoțional. (Chiar, ce rost are acest avertisment, nu pentru asta ne uităm la acest gen de știri, ca să fim afectați emoțional?) Prin telefon apar deja reacții, specialiștii în comunicare se instalează la conducerea comitetului de descifrare a semnificațiilor, ce mai, uraganul Marcel face deja ravagii. Pe măsură ce se obțin și primele dezvăluiri incendiare, situația devine și mai buzată decât părea la început. Se lasă cu arestări și reporterii nu ratează niciodată cea mai importantă întrebare: vă pare rău că ați sfârtecat-o cu 27 de lovituri de topor?

Buzații dansează din buric cu săculețul plin de zeciuială

Apoi vânătorii de cicloane descoperă replicile uraganului. Brusc, șoselele colcăie de șoferi iresponsabili, organele inspectează de zor și descoperă noi și noi azile ale groazei, buzații dansează din buric cu săculețul plin de zeciuială. E faza în care noi, proștii, trebuie să înțelegem că aceste cazuri nu sunt izolate și, din punct de vedere al autorităților, că oamenii legii totuși lucrează. Opiniile de studio pătrund cu poftă în fenomenologie, indignații fără vocabular se foiesc frustrați pe scaune, nu prea mai au microfon. Reprezentanții autorităților își scriu scutiri infantile, se ascund prin birouri, se îmbolnăvesc subit, încuie instituția și așteaptă să treacă taifunul. Când se mai lasă găsiți, declară sfios că nu pot emite opinii câtă vreme cercetările sunt în plină desfășurare. Organele declanșează anchete, sute de anchete simultan, menite să ne convingă că, de data asta, lucrurile sunt luate foarte în serios. Concluziile acestor anchete sunt, vai, previzibile și se vor solda întotdeauna cu minimum de deranj pentru cei cu adevărat responsabili. Ajunsă în această fază, știrea de senzație începe să amorțească, ciclonul se dezumflă, înmuiat de măsurile „ferme” ale organelor, dar și de răbdarea consumatorilor de întâmplări cumplite. Orice minune durează trei zile, se știe. Gata cu crima asta, gata cu azilele astea, gata cu flagrantul ăsta de luat mită, hai, să vină următoarea explozie.

Când organele aleg să colaboreze cu răufăcătorii…

De fapt, partea cea mai interesantă a știrii de senzație abia acum începe. Partea aceea de care nu se mai prea agață nimeni, pentru că informațiile devin classified. Vezi bine, organele cercetează la greu. Bieții reporterași nu mai au acces decât prin curțile vecinilor, care au auzit așa, ca o bubuitură. Follow-up-ul real se întâmplă foarte rar pentru că, oficial, implică încălcarea eticii muncii de investigator, dar și pentru că vânătorii de taifune sunt prevăzuți cu binoclu de operă, nu au modelul șmecher, militar. Mai răzbate câte unul până în ochiul problemei dar foarte rar ajunge să înțeleagă și să povestească întreaga splendoare a taifunului Cornel. Asta și pentru că organele aleg să colaboreze cu răufăcătorii, furnizându-le semnale de alertă și dormind adânc atunci când aceștia părăsesc țara ca să nască în Costa Rica sau să pescuiască cu președintele unei țări vecine și prietene.

 Goana după cine aruncă primul știrea bombă e mereu comică

Apetitul nostru pentru senzațional determină cooperarea indulgentă cu cei care-l hrănesc. Lumea știrilor românești este predominant senzaționalistă, pentru că mass-media au nevoie de firfirei din publicitate, care publicitate, e clar, preferă spațiile de emisie cu popularitate. Senzaționalul e popular și popularitatea se câștigă (menține) și cu abordarea senzaționalistă a unor subiecte altminteri banale. Probabil de aceea există canale care dezvăluie zilnic amănunte cutremurătoare despre pensii. În acest raport de reciprocitate ne lăsăm sedați ritmic și repetitiv, e un tratament care ni se administrează plecând de la premiza că asta ne dorim, deși nu neapărat de asta avem nevoie. Goana după cine aruncă primul știrea-bombă e mereu comică, risipa de spațiu de emisie e deseori greu de înțeles, consumăm la nesfârșit declarații inepte emanate de politicieni. Știrile oferă în exces spațiu de exprimare tuturor acestor figuri fără lumină, sosite în preajma Puterii pentru a-și pune la cale o pensioară dodoloață și împlinirea tuturor dorințelor alături de cei dragi.

            Lumea știrilor românești, așa cum arată ea în acest moment, produce o formă de spectacol, un dans tragi-comic și extenuant prin repetitivitate. Nu neg, sunt și persoane de bună credință pe la butoane dar rezultatul este mereu același: multă informație inutilă, dezbateri sterile și hipnoza falselor concluzii. Adevăratele concluzii se trag în culise, acolo unde oamenii legii ajung foarte rar la pedepsele potrivite.

            Să ne umplem, deci, halbele și să așteptăm cuminți impactul uraganului Viorel. Vine sigur.