De-ale Puterii: Calcule, calacule și calculele

Pe planeta noastră trăiesc în acest moment 8 068 227 000 de oameni. Cifra e volatilă, crește amețitor în fiecare secundă. Populația Pământului crește anual cu 60 de milioane de ființe umane.

Guvernele Lumii cheltuiesc anual pentru armate în jur de 5 miliarde USD.

            Se vând anual aproximativ 300 000 000 de computere.

            La telefonie mobilă e nebunie, înmulțiți cele 7 milioane de aparate vândute astăzi cu 365.

            Dacă vreți o cifră greu de citit, înmulțiți cele 270 000 000 000 de e-mail-uri trimise astăzi tot cu 365.

            Acum să ne întristăm puțin. În acest an au dispărut 4 200 000 de hectare de pădure. Cam o cincime din suprafața României, de exemplu. S-au pierdut 5 665 000 de hectare de terenuri agricole (din cauza eroziunii solului, zice statistica mondială). Și au devenit deșert 9 700 000 de hectare de pământ.

            Putem plonja în depresie dacă aflăm că pe Terra trăiesc acum 874 000 000 de persoane subnutrite. Cărora li se contrapun cei 1,2 miliarde de supraponderali. Undeva pe la 17 la sută din întreaga populație se îndoapă cu carbohidrați în neștire.

            Mai spune statistica globală că au mai rămas 56 455 de zile până la epuizarea totală a rezervelor (cunoscute) de gaz natural. Adică 155 de ani în care Putin și compania ne mai pot șantaja cu dependența de gaz. Și dacă vă gândiți că Putin nu mai are mult, n-apucă, va fi un alt Putin p-acolo, Ivan Cel Groaznic se reîntrupează mereu și nu e capabil de fel să înțeleagă că lumea are sigur nevoie de Rusia, dar nu are nevoie de butoane nucleare aflate la îndemâna unor minți rătăcite. 

 China ne așteaptă pe toți, la cotitură

De asemenea, oarecum mai încurajator, au rămas doar 14 479 de zile până la epuizarea rezervelor de petrol.  Asta înseamnă vreo 40 de ani. Hai că nu mai e așa de mult până când zăltații inflamați de lectura în cheie războinică a cărților sfinte nu prea vor mai avea din ce să finanțeze intifade, jihaduri, zile ale furiei. Dacă nu vor fi avut înțelepciunea de a se reorienta la timp spre sursele alternative de energie, vor mai funcționa o vreme din rezerve apoi se vor uita cu jind spre cărbune (din care omenirea mai are rezerve pentru încă 400 de ani). Ce e peste 100 de ani nu are un orizont de alertă. Așa că țara care ne așteaptă pe toți la cotitură, China, cu rezerve uriașe de cărbune, va vinde cărbunele la plicuri de 10 grame fostelor staruri ale petrodolarului. Și India e într-o poziție bună, dar norocul face că majoritatea indienilor se închină unor zei blânzi.

330 de miliarde de dolari se duc, anual, pe droguri ilegale

            Cam pe când se termină petrolul ne așteptăm să renască Valea Jiului, niscai huilă și lignit se mai găsesc și acolo, la o privire mai atentă. Se va relansa consumul de băutură spirtoasă cu aromă de vodcă,  politicienii vor ascunde prin subsolurile moșiilor câte-o distilerie ilegală, iar la Putere va accede Partidul Drojdierilor Responsabili, cu semn electoral țoiul. Poporul nostru, ajuns la vreo 10 milioane de pensionari și vreo 2 milioane de mineri în cărbune, va vota entuziast țoiul, poporul nostru are mereu nevoie de mâini ferme, cu proiecte clare.

            Statistica mondială conține și alte cifre foarte interesante.

            Încă există 45 000 000 de persoane infectate cu SIDA. Cine ar fi crezut? Am fost convinși că SIDA a dispărut odată cu fabulosul Freddie Mercury…

            Se fumează zilnic 15 miliarde de țigări. Iese un ban bun din tutun, dar uite că accizele tot în spinarea noastră, a fumătorilor, se aruncă.

            Se cheltuie anual aproximativ 330 de miliarde de dolari americani pe droguri ilegale. Miliarde, am scris corect.

            Anul acesta au avut loc 1 090 562 de decese cauzate de traficul rutier. S-au calculat în mod cert și cei doi tineri accidentați mortal la 2 Mai de un derbedeu cu tătic vitezoman.

Dictatura șmecheriei

            Aici ar fi probabil momentul să răsfoim și niște statistici românești. Dar nu e nimic spectaculos aici. Ne târâm pe toate planurile. Nu reușim să ne luăm în serios. Ne ratăm constant – pe mâna corupților de toate culorile și gradele – toate șansele de a urca în statisticile care relevă calitatea vieții. Într-un clasament european, suntem mereu pe ultimele locuri.

            Și totuși, într-un clasament mondial stăm binișor.

            Pentru un locuitor din Zambia suntem niște oameni foarte bogați.

            Facem parte din cei 10% de cetățeni ai Terrei care au la dispoziție mai mult de 100 de dolari lunar pentru a-și duce traiul.

            Locuim un teritoriu cu variație de relief de invidiat. Facem parte din cei 25 la sută locuitori ai Planetei care au parte de un regim climateric în patru anotimpuri. Restul omenirii trăiește în regiuni cu 32 de grade Celsius medie anuală. Nici cu apa potabilă nu stăm deloc rău, deși, în lume, sunt aproape 770 de milioane de amărâți care nu au acces la aceasta.

            Potențial ar fi. Dar, inexplicabil, ne lăsăm sufocați de dictatura șmecheriei. Aici suntem pe primul loc, în toate topurile. Aspirații, ambiție națională, demnitate, onoare, cuvinte aproape pierdute.

            Ne târâm, dar respirăm.

            Dar, de bine, de rău, e pace.