De-ale Puterii: Cum au devenit banii cel mai important lucru

Odată ca niciodată au fost vremurile când banii nu fuseseră inventaţi. Viaţa oamenilor era simplă pe atunci. Fiecare producea vara cât putea şi făcea provizii pentru iarnă.

Toţi trăiau în mici comunităţi independente de altele, iar comerțul se făcea în natură sau barter. Tu îmi dai o pâine, eu îţi pun potcoave la cal, tu îmi dai o oală de lut, eu îţi dau doi saci de cărbuni, tu îmi faci o pereche de încălţări, eu îţi tai doi steri de lemne, şi tot aşa.

Nimeni nu făcea stocuri de ceva, pentru că n-avea rost. Să strângi lemne pentru trei ani sau zece ani era o prostie. Putrezeau. Şapte perechi de încălţări? Da’ ce, erai omidă? Cinzeci de saci de făină? Poate buni, dar ce faci cu şoarecii? Aşa că oamenii munceau să aibă pentru mâine şi pentru la anu’. Ce rost avea să munceşti mai mult. 

Aşa că oamenii aveau timp mai mult pe atunci. Pentru ei, pentru poiana lui Iocan, pentru ieşit seara la poartă. Nu aveau de ce să muncească şi serile, şi nopţile, şi duminicile.

Pe urmă s-au inventat banii. E, aici lucrurile s-au schimbat. Odată ce poţi să schimbi bani pentru orice, ei devin cel mai important lucru din lume. Cu cât ai mai mulţi, cu atât mai bine. Nu trebuie să îţi faci griji că ţi-i mănâncă şoarecii, nu putrezesc precum lemnele, nu se sparg precum oalele. Şi acum, că avem bani, o gâscă nu mai face cât doi saci de grâu. Acum o gâscă face atâţia bani. Doi saci de grâu fac tot atât, dar nu mai socotim în gâşte sau saci, ci în bani.

Orice pentru bani…

Şi, după bani, a apărut economia. La început, economie însemna să ai mai mulţi bani decât ai nevoie să trăieşti. În loc de doi saci de cărbuni, munceai ca un bezmetic, produceai douăzeci, îi vindeai pe bani şi banii ăia erau economiile tale pentru zile negre. Înainte de bani, n-avea rost să produci douăzeci de saci, că nu ţi-i lua nimeni din sat. Acum, în epoca banilor, te duceai la oraş şi îi vindeai. Acolo erau băieţi cu bani, o să-i găsim mai jos. Dacă aveai noroc să nu ţi-i ia tâlharii până acasă, aveai bani ca economie. Tâlhari la drumul mare nu prea erau înainte de bani. Ce să facă ei cu doi saci de grâu sau trei gâşte? Nu prea era rentabil să stai în pădure şi să jefuieşti pentru atâta. Da, dar pentru bani…

Pe urmă, munca. Înainte munceai pentru tine şi familia ta. După ce au apărut banii, unii au început să dea bani altora să muncească pentru ei. Da’ să muncească, frate, ca lumea, să facă bani pentru mine. Păi altfel, de ce-l plătesc? Să pună mâna să muncească, că doar eu îi dau de mâncare… (asta e una din vorbele preferate ale patronului de România în anii ’90, dacă îmi aduc bine aminte. Adică, dacă nu era el patron să angajeze oameni şi să-i plătească, ăia ar fi murit de foame. Păi nu?)

Cu timpul, banii au devenit cel mai important lucru. Şi cel mai râvnit. Nimeni nu mai voia să aibă gâşte sau saci de cărbune sau saci de grâu sau oale. Toată lumea voia doar bani. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Orice pentru bani. Chiar şi accesul la fireştile nevoi, după cum ne povesteşte istoria despre împăratul Vespasian.

Partea proastă a banilor e că niciodată nu sunt destui

Pe urmă au apărut scrisorile de credit. Aveai drum peste trei munţi şi trei mări și ți-era frică de tâlhari și pirați? Duceai banii la un băiat, ăla îţi dădea o scrisorică, te duceai unde aveai treabă şi dădeai scrisorica la alt băiat, şi ăla îţi dădea banii. Minus un mic comision, că trebuie şi băieţii ăştia să trăiască. Dacă mureai pe drum, aia e, banii rămâneau la cine erau. 

Pe urmă au apărut împrumuturile cu dobândă. Pe urmă băncile. Pe urmă fondurile de investiţii. Bursă, acţiuni, dobânzi, dividende, masă monetară, investiţii, crahuri, inflaţie, boom-uri, creşteri negative, recesiuni. Totul despre bani. Totul se socotea şi se socoteşte în bani. Nimic altceva nu e mai important.

Partea proastă a banilor e că niciodată nu sunt destui. Nici pentru cei care îi au, nici pentru cei care nu-i au. Cei care au bani destui să trăiască ei şi urmaşii urmaşilor lor, vor şi mai mulţi şi fac totul să-i aibă, cei care nu au destui vor să aibă şi ei destui.

Cei fără bani destui, numiţi săraci, nu au de unde să-i ia. Muncesc pentru ei până pică, dar sunt puţini şi abia le ajung. Da, şi serile, şi nopţile, şi duminicile. Nu mai au timp deloc pentru ei şi pentru familii. Dar trebuie să muncească. Altfel, de unde bani?

Da, bani sunt mulţi la cei care au destui, numiţi bogaţi, dar bogaţii nu vor să-i dea. Dimpotrivă, vor şi mai mulţi. Nici ei nu au timp să se oprească. Da, au ceva bani, dar nu destui. Vor mai mulţi, şi banii nu se fac uşor.

Să ne prefacem că Iisus nu s-a născut la termen

Când săracii au încercat să ia banii de la bogaţi, istoria ne povesteşte că nu le-a fost bine. Îl lăsăm pe Robin Hood, care a devenit în cele din urmă bogat şi nedoritor să îşi împartă banii cu săracii. Să ne uităm doar la Doja, Horia, Iancu Jianu, 1907, Griviţa 1933, ca să nu mergem pe alte meleaguri.

În schimb, bogaţii au tot felul de metode să ia banii de la săraci. În zilele noastre, cel mai uşor este să le vândă multe lucruri de care nu au nevoie. Iar nevoia de bani a bogaţilor este (paradoxal şi inexplicabil) mai mare decât nevoia de bani a săracilor.

Iar săracii sunt îndemnaţi, tentaţi, înfricoşaţi, încurajaţi, momiţi, în orice fel făcuţi să cumpere lucrurile bogaţilor. Care lucruri sunt produse tot de săraci plătiţi puţin de către bogaţi.

Şi orice prilej este bun să vinzi săracilor lucruri şi să le iei banii care sunt şi aşa puţini. Crăciunul? Da, dar nu doar câteva zile înainte. Nu, să ne facem că Iisus nu s-a născut la termen. Să vindem lucruri de Crăciun din octombrie. În fond, nouă, bogaţilor, nu ne pasă de Crăciun şi naşterea Domnului. Ne pasă de bani. Să vindem lucruri de Crăciun pentru bani. Cu cât mai mult vindem, cu atât avem bani mai mulţi. Cumpăraţi, săracilor!

Nu sunt destui banii din produse de Crăciun? Nu-i bai, să mai facem prilejuri să vindem multe chestii. Adică alte sărbători. Uite, asta a americanilor. Halouin sau cum îi spune. Cu stafii, cu schelete… A, se suprapune cu vânzarea de Crăciun care a început deja? Păi şi ce? Le punem una lângă alta. Moş Crăciun şi reni lângă măşti de monştri şi schelete. O să cumpere de toate, dă-i încolo de săraci!