De-ale Puterii: Pensiile, drama permanentă a unui sistem nereformat

În România sunt înregistrați 4.766.578 de pensionari, iar pensia medie lunară este de 1.963 de lei, arată datele pentru luna iunie 2023, centralizate de Casa Naţională de Pensii. Din totalul pensionarilor din sistemul public de pensii, 3,81 de milioane sunt pensionați la limita de vârstă, dintre care 2,19 milioane sunt femei. Pensia medie pentru această categorie a fost de 2.188 de lei.

În România sunt peste 200.000 de persoane care beneficiază de pensii speciale, grosul fiind reprezentat de cei peste 170.000 de foști angajați ai MAPN și MAI. Următorii la număr sunt foștii angajați SRI, peste 11.700 de persoane.

            Pensia medie în cazul militarilor variază între 3.400 – 4.000 de lei, în timp ce pensionarii SRI au o indemnizație medie de 5.000 de lei. Pentru fiecare dintre cele trei categorii, pensiile sunt plătite de Casele Sectoriale de Pensii ale fiecărei structuri.

            Lideri la cuantumul pensiei sunt cei peste 4.000 de magistrați pensionari, cu o pensie medie care trece de 19.000 de lei, plătită preponderent de Casa Națională de Pensii Publice.

            Cifrele de mai-sus reprezintă un colaj informațional menit să ne plaseze în inima problemei. Fiindcă în inima acestei probleme s-a dus și încă se duce o bătălie cruntă între cei care consideră că sistemul național de pensii trebuie reformat onest și cei care admit, de nevoie, că ar fi necesară o resetare a sistemului, dar nu concep în ruptul capului că aceasta ar putea să le modifice dulceața blândă a unor bătrâneți ferite de griji.

A mai lăsat tanti Ursula, a mai dat nenea Marcel

Bătălia s-a dus inclusiv în plan filologic, dacă e sau nu cazul să le numim pensii speciale, dacă e sau nu cazul să utilizăm mai bine formula pensii de serviciu, vezi Doamne, calificativul special e de natură să genereze emoții nedorite din partea spectatorilor. Spectatorii, adică noi, fraierii, suntem doar lezați de ieftinătatea acestui fals scrupul. Nu ne interesează prea tare dacă se cheamă speciale sau de serviciu, din partea noastră se pot chema și pensii nesimțite, și pensii obraznice, și pensii nemeritate în foarte multe din cazuri. Când vine vorba de pensii, noi, fraierii, cei pentru care se mimează dezbateri publice aprinse, avem în minte echivalente ale adjectivului echitabil. Ne-am dori un sistem național de pensii întemeiat pe dreptate, pe adevăr. Și nu reușim să vedem decât partea de ridicol profund a acestui balet cu Parlament, CCR și Întâiul Promulgator al Țării.

Liber la împrumuturi externe

        Parte a condiționării accesului la următoarea tranșă din PNRR, reformarea sistemului național de pensii s-a desfășurat pe foarte-repede-înainte, cu foială mare în subterane și runde frecvente de negocieri cu reprezentanții Comisiei Europene. Demersurile negociative s-au înscris în hei-rup-ul guvernanților de încadrare a deficitului bugetar în baremurile admise de UE. A mai lăsat tanti Ursula, a mai dat nenea Marcel, cert e că pe segmentul cu pensiile s-a obținut, nu de mult, eliminarea limitării de 9,5 la sută din PIB a sumei alocate pentru plata pensiilor.

            Vestea a fost prezentată poporului cu inflexiuni triumfaliste, cerbicia balaurului european a fost înfrântă și ne vom respecta angajamentele electorale cu privire la pensii. Asta, conform giumbușlucului preferat al tuturor celor care s-au succedat la Putere de cel puțin 20 de ani încoace, se va traduce – cel mai probabil – în liber la împrumuturi externe, ceea ce oricum România practică neabătut, mai cu seamă când vine vorba de plata pensiilor. Împrumuturi externe, fiindcă sursele de finanțare ale bugetului au rămas la fel. Rata de colectare la buget nu s-a ameliorat. Și nici nu sunt perspective, deși Guvernul a promis înființarea unei noi autorități naționale de control a colectării la buget. 3-400 de noi bugetari se vor alege cu sinecuri parfumate și vor raporta progrese fictive în eforturile de colectare la buget. Cei care vor lua în stăpânire noile slujbe vor proveni tot din corpul de specialiști în control financiar actual. Adică de pe la toate organismele ineficiente care furnizează mereu scuze penibile, penetrate ca nicăieri altundeva de corupție cu C mare. Nu vor fi mai mulți bani la buget și pentru că  nu se decid măsuri dure de restructurare a cheltuielilor aparatului de stat. Aici e greu de tot și ar fi nevoie de o iluminare morală veritabilă ca să duci la capăt asanarea. Nu poți să arunci în stradă armatele de rude pe care le-ai oploșit prin tot felul de autorități naționale de supraveghere și control. Rudele sunt de obicei loiale, când vine vorba de vot. Iar pe bugetarii harnici nu-i poți da afară, pe ei se bazează funcționarea, cât de cât, a Sistemului.

            Deci ne vom împrumuta în continuare ca să putem plăti pensiile. Greaua moștenire a spectrului incapacității de plată va fi împinsă spre viitor. Presa noastră de bun-simț va descoperi noi și noi abisuri bugetare, găuri negre în care dispar banii de pe hârtie atunci când trebuie să intre în circuitele naționale de sifonare.

          În așteptarea sacoșelor cu ajutoare electorale, devenite tradiționale, ca Dragobetele

Așa cum arată dumneaei în momentul de față, reforma sistemului național de pensii are o componentă-vedetă, Noua Lege a Pensiilor Speciale, (fata Babei, slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă) care, în ultima ei iterație, a fost deja promulgată de președintele Johannis, dar nu a trecut de judecata CCR, acest organism politizat, total inutil și populat cu persoane care nu au cum să judece clar când vine vorba de propriile pensioare.

       Dar, iată, există și celelalte aproximativ 4,5 milioane de pensii, (fata Moșului, cea frumoasă, mă rog…, harnică, mă rog…, ascultătoare, dar săracă) care, conform anunțului făcut de domnul Ciolacu, vor crește de la 1 ianuarie 2024 cu 13,8 la sută. Va fi, de fapt, doar o indexare în acord cu rata inflației. Și nu va fi pe loc, dar, când va fi, vor crește cu prioritate pensiile mici. Nu vor crește pe loc pentru că nu au cum, creșterea e integrată în proiecția bugetară a anului fiscal 2024. Și Bugetul capătă formă de lege abia prin martie-aprilie, hăt, departe.

            Dar e absolut necesară indexarea într-un an electoral care se anunță a fi extrem de agitat. Sigur, cei 250 de leuți care se vor adăuga la pensioarele de 2 100 RON vor fi de mare ajutor în alcătuirea coșulețului zilnic, mai ales în primăvară, când kilogramul de roșii va ajunge din nou în jur de 40 de lei, fructele de sezon pe la 50 de lei/kg și, pentru că pensioara e debilă, pensionarul rural se va alinia cuminte la gard, în așteptarea sacoșelor cu ajutoare electorale (devenite tradiționale, ca Dragobetele) de pe la partide.

            Așa că lucrurile vor merge mai departe. Neschimbat.

            Nu poți desființa CCR, poate vei avea nevoie de un Înalt Magistrat care să vină noaptea la birou și să falsifice decizia luată cu o zi înainte.

            Pensiile speciale merg înainte, cu modificări nesemnificative, în disprețul oricărui echivalent al adjectivului echitabil.

            Pensiile normale se indexează un pic, și atât.

            Pensiile normale? Cine poate trăi cu 2100 de lei?

            Noi, fraierii.