De-ale Puterii: Săraci și vinovați, de sărbători

Doamna casieră, după ce trece prin bip-bip lucrurile pe care vreau să le cumpăr, mă privește adânc în ochi și mă întreabă:

― Doriți să donați pentru copiii săraci doi lei?

Mă uit în spatele meu. Coadă de cumpărători cu coșuri pline de cumpărături. Vreo zece coșuri în spatele meu. Înaintea mea au ieșit alte zece coșuri pline. Plătite de cumpărători. În paralel încă vreo zece case de marcat, fiecare cu câte alți zece cumpărători, fiecare cu coșul lui plin de cumpărături. Întreb retoric:

― Magazinul donează și el doi lei la fiecare cumpărător pentru copiii săraci?

Doamna casieră ridică din umeri și nu mă învrednicește cu vreun răspuns. Apasă o tastă și îmi face semn să mă ocup de plată la POS. Iau bonul și, în timp ce mă îndepărtez de șirul de case de marcat, aud în spatele meu:

― Doriți să donați doi lei pentru copiii săraci?

M-am simțit vinovat că nu am dat doi lei pentru copiii săraci? Păi nu. Dacă vreau să fac vreo binefacere (și vreau, și fac cui cred eu că trebuie) în niciun caz nu o voi face prin intermediari și către o țintă generică. Copiii săraci, pace-n lume, salvarea pădurilor, salvarea urșilor, salvarea speciilor amenințate, ajutorarea copiilor cu boli. De parcă noi, proștii care ne înghesuim ca oile la strungile caselor de marcat, ieșim zilnic la pescuit să omorâm balene, luăm zilnic securile la spate să tăiem pădurile și nu plătim ceaseseurile și ceaseurile ca să nu fie bani pentru tratamentul bolnavilor.

Există vreo câteva multe corporații prin țara asta care fac totul să își verticalizeze săgețile profiturilor, prin tot felul de practici (legale, firește, căci legile trebuie respectate, oricum ar fi ele făcute și pe oricine ar avantaja ele). Din câte știu, prea puține din profiturile corporațiilor sunt dirijate spre a da înapoi comunității câte ceva. Important e să aibă acționarii și bordurile (scuze, board-urile) de conducere salarii în euro sau dolari cu șase cifre pe an.

Frica și vinovația sunt armele principale cu care o populație este ținută sub control. În vremuri frământate, de sărăcie și război, se merge pe frică. Vin dușmanii, vin străinii, vin teroriștii, vin gangsterii, vin tâlharii, vine ninsoarea, vine canicula, vine criza, vine șomajul, vine boala, vine vaccinul, nu vine vaccinul. Vine moartea, dar nu știm pe unde. O să vă ținem la curent. Până atunci, fiți cuminți și mulțumiți că nu pățiți nimic. Nu crâcniți, că ne ocupăm noi să fiți la adăpost de toate. Cine altcineva vă poate feri de atâtea? Că doar nu voi.

Când vremurile sunt așezate, e rost de umblat la vinovăția ăstora. Sunt copii săraci și bolnavi din cauza voastră, săracilor, că nu donați din banii voștri cei puțini. Planeta se încălzește și moare tot din cauza voastră. Animalele dispar tot din cauza voastră. Țara e săracă, și vina e a voastră că nu vă plătiți taxele și nu donați să nu mai fie săraci.

Spunea de curând un personaj dintr-un reality show pe internet: Există pe lumea asta mulți oameni răi. Și ei vor face totul să vă facă pe voi, oamenii nu așa de răi, să credeți că relele lumii sunt numai din cauza voastră. Iar dacă ei, oamenii răi, vor reuși să vă convingă pe voi, oamenii nu așa răi, că sunteți vinovați pentru relele lumii, atunci ei au câștigat.

Sărbători cu pace în suflete!