De ce a avea o cameră liberă este următoarea bătălie în conflictele între generații

Conflictele între generații sunt adesea ridicate la rangul de subiecte arzătoare, de la dileme legate de modă până la dezbateri despre rețelele sociale. Totuși, o diferență semnificativă devine din ce în ce mai evidentă: accesul la locuințe și spațiul de care dispun tinerii față de pensionari, scrie The Independent.

Datele recente din Marea Britanie arată o discrepanță semnificativă între două grupuri mari de vârstă – baby boomers (persoanele născute între 1946 și 1964) și tinerii din generația Z, care se confruntă cu o piață imobiliară din ce în ce mai restrictivă. Conform unui raport al English Housing Survey, 55.7% din casele deținute de proprietari sunt considerate „subocupate”, adică au cel puțin două camere neutilizate. Acest procent a crescut cu mai mult de 10% în ultimele două decenii. În schimb, doar 13% dintre proprietățile de închiriat sunt subocupate, ceea ce reprezintă o scădere de 3% față de anul anterior.

Cei mai mari beneficiari ai acestui spațiu generos sunt pensionarii, care dețin mai mult de o treime din locuințele din Marea Britanie. De asemenea, majoritatea gospodăriilor în care trăiesc persoane de peste 65 de ani sunt subocupate, ceea ce înseamnă că există un surplus semnificativ de camere libere.

Pe de altă parte, tinerii care doresc să închirieze se confruntă cu un peisaj cu totul diferit. Potrivit analizelor recente, 44% dintre tinerii cu vârste între 25 și 34 de ani nu dețin niciun fel de avere imobiliară, iar vârsta medie a unui cumpărător de primă casă a ajuns la 34 de ani. Aceste statistici reflectă o realitate dureroasă pentru tineretul britanic, care, în multe cazuri, este constrâns să închirieze locuințe din ce în ce mai mici și mai scumpe. Aproape o cincime dintre proprietățile de închiriat au mai puțin de 50 de metri pătrați, dimensiunea minimă cerută de lege pentru doi ocupanți.

Un alt aspect îngrijorător este tendința ca tinerii să locuiască în condiții din ce în ce mai precare. Spre exemplu, multe dintre locuințele închiriate sunt transformate de proprietari pentru a maximiza profitul, astfel încât camerele comune sunt desființate pentru a deveni camere de dormit suplimentare. În acest context, tinerii se confruntă cu situații extreme: locuințe în care trebuie să își împartă spațiul cu alți chiriași, fără a dispune de un loc comun pentru socializare sau relaxare, iar biroul de acasă se află adesea chiar în dormitorul mic și supraaglomerat.

Această diviziune nu este doar una economică, ci și una socială. În timp ce pensionarii trăiesc adesea în case spațioase, cu grădini mari și camere libere, tinerii sunt nevoiți să își petreacă zilele în spații înguste și neprietenoase. De asemenea, acest lucru contribuie la o inegalitate crescândă între generații, fiind un motiv de frustrare pentru tinerii care se văd lipsiți de oportunitățile pe care le-au avut părinții lor.

Este important de subliniat că nu este vina generațiilor mai în vârstă că au beneficiat de o perioadă economică favorabilă în timpul tinereții lor. Totuși, creșterea decalajului între tinerii care înfruntă o piață imobiliară din ce în ce mai inaccesibilă și seniorii care dețin locuințe generoase este un semnal de alarmă. Potrivit analizei realizate de Intergenerational Foundation, dacă aceste tendințe vor continua, tinerii care vor ajunge la vârsta pensionării nu vor beneficia de aceleași privilegii de locuință ca generațiile anterioare.

Într-o perioadă în care ideea de „spațiu personal” este mai importantă ca niciodată, această problemă poate deveni o chestiune de justiție socială. Tinerii din ziua de azi nu doar că se confruntă cu prețuri ridicate pentru a închiria, dar se văd și obligați să trăiască în condiții care limitează aproape orice formă de intimitate și confort.

În timp ce nu putem da vina direct pe baby boomers pentru avantajele lor economice, este esențial ca societatea să își recunoască responsabilitățile și să găsească soluții pentru a face loc pentru toți cetățenii, indiferent de vârstă. Accesul la locuințe accesibile nu ar trebui să fie un lux, ci un drept fundamental al fiecărei generații.