De ce a validat CCR candidaturile lui Simion și Ponta: între echilibru electoral și cedare juridică

Curtea Constituțională a României (CCR) și-a asumat din nou rolul de echilibrist pe sârma politică, de data aceasta în ceea ce privește validarea candidaturilor pentru alegerile prezidențiale din mai 2025. Decizia de a accepta candidaturile lui George Simion și Victor Ponta, fiecare cu un bagaj solid de controverse, poate părea surprinzătoare, dar trebuie citită în cheia unui joc politic mai larg, în care CCR joacă mai degrabă rolul de garant al stabilității decât cel de apărător strict al Constituției.

Simion: o candidatură care sfidează legislația, dar păstrează „echilibrul”

Dacă ar fi existat un concurs de „cea mai problematică candidatură din 2025”, George Simion ar fi câștigat detașat. Activitatea sa, de la flirtul constant cu ideologia neolegionară, până la sprijinul din zone toxice pentru democrație, ridica multiple probleme de constituționalitate. În mod normal, invalidarea candidaturii sale ar fi fost o chestiune de aplicare fermă a legii, nu de interpretare juridică flexibilă.

Și totuși, CCR a ales calea indulgentă, oferindu-i lui Simion o șansă de a rămâne în cursă. De ce? Pentru că, indiferent de cât de periculos sau toxic ar fi discursul său, el reprezintă un segment de electorat radicalizat, care, fără un candidat propriu, ar putea deveni imprevizibil. Simion este, de fapt, un „paratrăsnet politic”: lăsat în cursă, poate atrage și concentra nemulțumirile fără a le lăsa să se transforme în haos electoral.

13:16, 17.02.2025 • Internațional

Pace în Ucraina: ce caută Arabia Saudită în această poveste?

19:52, 14.02.2025 • ANALIZĂ

Trump rescrie ordinea mondială în favoarea lui Putin: întoarcerea la Evul Mediu și legea celui mai puternic

CCR nu l-a validat pe Simion pentru că ar fi în regulă cu modul său de a face politică, ci pentru că alternativa – o revoltă a suveraniștilor radicali – era mai riscantă. Pe scurt, în loc să elimine pericolul, instanța constituțională l-a pus într-o cutie sigilată și l-a lăsat pe scenă, sperând că publicul nu va dărâma cortina.

Ponta: un come-back fără miză reală, dar cu utilitate electorală

Dacă Simion era candidatul-problemă, Victor Ponta este candidatul-spectacol. După ani de absență din prim-planul politicii mari, Ponta revine cu aceeași atitudine de „om de stat” care încearcă să pozeze în singura alternativă rezonabilă la un dezastru politic generalizat. Aprobarea candidaturii sale nu a fost nici pe departe la fel de controversată ca a lui Simion, dar a avut același scop: diversificarea ofertei electorale.

CCR a înțeles că o listă de candidați dominată doar de tabere radicale ar transforma alegerile într-un referendum între extreme, ceea ce nu ar face decât să amplifice instabilitatea. Ponta este un element de „tampon electoral”, menit să ofere o alternativă pseudo-moderată, un personaj despre care nu se poate spune că amenință ordinea constituțională, dar nici că aduce vreo schimbare reală.

De fapt, validarea candidaturii sale ajută și la păstrarea aparențelor: o cursă electorală în care se regăsesc atât personaje extremiste, cât și „moderate”, creează iluzia unui joc democratic echilibrat, chiar dacă, în esență, nimeni nu se așteaptă ca Ponta să aibă un rol determinant în deznodământul final.

CCR: garantul legalității sau arhitectul calmului electoral?

În mod ideal, CCR ar trebui să fie un arbitru al respectării literei Constituției, fără influențe politice sau calcule de oportunitate. În realitate, însă, deciziile sale sunt modelate de contextul politic, iar validarea acestor candidaturi reflectă mai mult dorința de a evita un scandal electoral decât respectarea strictă a normelor constituționale.

Cu alte cuvinte, CCR nu a acționat ca un judecător imparțial, ci ca un mecanism de stabilizare a spectrului politic. Lăsându-l pe Simion în cursă, a evitat transformarea sa într-un martir al suveranismului radical. Validându-l pe Ponta, a creat o falsă diversitate politică. Rezultatul este o scenă electorală în care fiecare tabără are candidatul său, iar riscul unor tensiuni majore este diminuat – cel puțin teoretic.

Ce urmează?

Decizia CCR nu a pus capăt dezbaterii, ci doar a mutat-o în alt registru. Simion va folosi validarea candidaturii sale ca pe o victorie împotriva „sistemului”, iar suveraniștii vor avea în continuare o voce la aceste alegeri. Ponta va încerca să capitalizeze pe nostalgici și pe cei care cred că România are nevoie de un „politician experimentat” pentru a ieși din haos.

Însă miza reală nu este cine va câștiga alegerile, ci cum va evolua acest peisaj politic fragmentat. CCR a ales să joace un rol activ în păstrarea echilibrului electoral, dar asta nu înseamnă că echilibrul se va menține. Indiferent de rezultat, validarea acestor candidaturi arată că, în România, politica nu este despre aplicarea legii, ci despre gestionarea tensiunilor. Și, așa cum știm, tensiunile nu dispar pur și simplu – doar așteaptă momentul potrivit pentru a exploda.