De ce am ajuns să cântăm „Oda sărăciei” de ziua lui Eminescu?

Peste două zile vom aniversa Ziua Culturii Naționale, dar mai ales 175 de ani de nașterea poetului nepereche Mihai Eminescu. Numai că această aniversare culturală națională este umbrită de efectele dezastruoase ale  ordonanţei „trenuleţ”, care aruncă angajaţii din domeniul cultural în bezna sărăciei, discriminării și a dezamăgirii.

Practic, constatăm că și în anul 2025 guvernanţii, indiferent de partid, folosesc a şaptea oară ordonanţa „trenuleţ” ca soluţie pentru rezolvarea problemelor financiare ale ţării, și  nu ca o măsură excepţională, provizorie, până la punerea în aplicare a sistemelor și mecanismelor de rezolvare a crizei economice.

Mai direct, guvernanţii sabotează domeniul cultural, prin ordonanța „trenuleț”, la fel de grav cum păgubesc sectorul economic. La ora actuală, angajații din muzee, biblioteci şi alte centre culturale sunt discriminaţi sistematic, de vreo șapte ani, prin salarizarea modestă și de mizerie, ajungând bătaia de joc a guvernaților.

Prin îngheţarea salariilor celor din domeniul cultural, actualii guvernanți pun umărul serios la distrugerea culturii române, dar și la strivirea oricărei speranțe de înălțare culturală a fiecărui român. Insistenţa cu care statul refuză să plătească munca suplimentară a angajaţilor săi va duce la diminuarea, cu premeditare, a activităţilor în instituţiile de cultură.

O mare parte a evenimentelor dedicate publicului este desfăşurată în afara orelor de program, în weekenduri şi chiar în zile declarate libere, deoarece atunci publicul poate participa la ele.

Trist este faptul că actualii guvernanți, dar și toți cei care s-au perindat după 1990 la șefia Ministerului Culturii, n-au ținut cont de vorbele lui Mircea Eliade: „Cultura rămâne atât timp cât există atmosfera spirituală, dogmele din care a izvorât. Îmbătrâneşte, apoi se usucă şi moare. De aceea există o singură civilizaţie greacă, risipită o mie de ani pe atâtea tărâmuri, şi există mai multe culturi, care nu sunt decât poziţiile spirituale ale poporului elen”.

Dar cum să încurajezi educația culturală, când „apostolii” culturii de la noi sunt ignorați, salarizați la limita sărăciei și aruncați la marginea societății? Practic, constatăm, cu amărăciune și strângere de inimă, că prin ceea ce se întâmplă acum în domeniul cultural de la noi, ca urmare a efectelor ordonanței „trenuleț”, am ajuns la ceea ce spunea Mihai Eminescu, și anume că „fără cultură, o societate este ca un copac fără rădăcini”, iar „cultura este oglinda în care se reflectă o societate”.

Or, acum oglinda culturii românești este cea descrisă de Emil Cioran, adică o societate se distruge nu când îşi pierde bunurile materiale, ci când îşi pierde valorile culturale. Astfel, ca urmare a ordonanței „trenuleț”, pe 15 ianuarie, de Ziua Națională a Culturii Române, adică de ziua marelui Mihai Eminescu, vom ajunge să fredonăm „Oda sărăciei”! Trist, dar adevărat!