De ce au dispărut nord-coreenii de pe frontul din Ucraina

Publicat: 31 ian. 2025, 15:49, de Radu Caranfil, în Internațional , ? cititori
De ce au dispărut nord-coreenii de pe frontul din Ucraina

În ultimele săptămâni, trupele nord-coreene trimise să sprijine forțele ruse în războiul împotriva Ucrainei au dispărut de pe linia frontului, ridicând semne de întrebare cu privire la soarta și eficiența acestora. Conform unor surse militare ucrainene, aceste unități au suferit pierderi semnificative în regiunea Kursk, ceea ce ar fi determinat retragerea lor temporară pentru regrupare sau antrenament suplimentar.

Pierderi semnificative și retragere strategică

Aproximativ 11.000 de soldați nord-coreeni au fost desfășurați în Rusia în noiembrie 2024. În doar trei luni, efectivele lor s-au redus considerabil, determinând comandanții ruși să-i retragă temporar. Trupele nord-coreene nu au mai fost văzute pe front de aproximativ două săptămâni.

Tactici depășite și vulnerabilități pe câmpul de luptă

Soldații nord-coreeni au fost descriși ca fiind disciplinați și determinați, însă tacticile lor s-au dovedit ineficiente în fața războiului modern. Aceștia au avansat în grupuri mari, fără a ține cont de amenințările reprezentate de drone și artilerie, devenind astfel ținte ușoare pentru forțele ucrainene.

Provizii insuficiente și moral afectat

Pe lângă tacticile inadecvate, soldații nord-coreeni s-au confruntat cu lipsuri logistice. Mulți dintre ei aveau asupra lor doar muniție și ciocolată, fără provizii esențiale precum apă sau hrană adecvată, ceea ce le-a afectat moralul și capacitatea de luptă.

Perspective și implicații geopolitice

Retragerea temporară a trupelor nord-coreene nu exclude posibilitatea reîntoarcerii acestora pe front, după o perioadă de regrupare și adaptare a tacticilor. Această situație subliniază complexitatea alianțelor internaționale și provocările întâmpinate de forțele care nu sunt familiarizate cu dinamica războiului modern.

În concluzie, participarea soldaților nord-coreeni în conflictul din Ucraina evidențiază dificultățile de adaptare la realitățile actuale ale războiului și ridică întrebări cu privire la eficiența și viitorul acestor alianțe militare.

Câți nord-coreeni se estimează că au pierit deja pe frontul ucrainean?

Estimările privind pierderile suferite de soldații nord-coreeni pe frontul ucrainean variază semnificativ în funcție de sursă:

Serviciile de informații sud-coreene raportează peste 3.000 de victime în rândul trupelor nord-coreene, dintre care aproximativ 300 de morți și 2.700 de răniți.

Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a declarat că numărul total al soldaților nord-coreeni uciși sau răniți depășește 3.000, fără a specifica distribuția exactă între decese și răniți.

Surse occidentale, inclusiv Ministerul Apărării din Marea Britanie, estimează că aproximativ 4.000 de soldați nord-coreeni au fost uciși sau răniți, dintre care în jur de 1.000 au fost uciși.

Aceste discrepanțe în cifre subliniază dificultatea obținerii unor date precise în contextul conflictului în desfășurare.

Prizonieri ai unui coșmar fără scăpare

Soldații nord-coreeni au fost trimiși pe front nu pentru glorie, nu pentru o cauză justă, ci în numele unei „prietenii” dintre doi dictatori cu mințile rătăcite, care se sprijină reciproc în nebunia lor geopolitică. Li s-a spus că vor ajuta un aliat, dar realitatea este că sunt carne de tun într-un război absurd, care nu le aparține.

Acum, hăituiți, epuizați și fără provizii, se ascund în ruine, în păduri, în tranșee abandonate, trăind mai degrabă ca niște supraviețuitori ai unei catastrofe decât ca niște soldați. Se roagă, se luptă între ei pentru resturi, își fură ciocolatele și se agață de ideea că undeva, cândva, poate vor putea să se întoarcă acasă.

Dar și acasă îi așteaptă un iad. Dacă nu mor pe frontul rusesc, îi așteaptă teroarea absolută a regimului de la Phenian, unde dezertarea, înfrângerea sau chiar simpla capturare de către inamic sunt considerate trădare. Iar dacă scapă de furia regimului, rămâne foamea – o țară în care oamenii mănâncă iarbă și scoarță de copac, în care foametea nu este un episod, ci o stare permanentă.

Pentru acești oameni, nu există victorie. Nu există salvare. Nu există speranță. Sunt prinși între o moarte fără sens pe front și o existență lipsită de orice demnitate în patria lor. O armată de umbre, uitate și abandonate, trimise să lupte pentru ambițiile paranoice ale unui regim care nu va plânge niciodată pentru ele.