De ce e mai important eseul lui Rupanu decât golurile tricolorilor de la fotbal

Înfrângerea Stejarilor în primul meci de la Cupa Mondială, 8-82, a fost terfelită microbistic în presă și în spațiul public iar cunoscătorii, puțini de altfel, ai fenomenului rugby-istic, s-au căznit să explice că umilința nu e umilință, că scorul e firesc, date fiind condițiile actuale etc.

Mai jos încerc să explic și eu de ce eseul din primele minute ale întâlnirii cu Irlanda a lui Rupanu este mult mai important decât golurile lui Alibec, Stanciu și Mihăilă din ultimele două meciuri ale tricolorilor de la fotbal.

1. Pentru că eseul a fost înscris împotriva Irlandei la Cupa Mondială de rugby, comparativ cu golurile împotriva Israelului și Kosovo din preliminariile CE de fotbal.

2. Irlanda e nr. 1 în lume la un sport unde ierarhiile sunt bine înfipte. Cu tot respectul, dar Israel și Kosovo nu știu pe ce loc se află în fotbalul mondial, dar sigur niciuna dintre ele nu e prima.

3. O echipa masculină din țara noastră merge la Cupa Mondială și înscrie. Și acum să căutăm pe Google când am fost ultima oară la un Campionat Mondial masculin la următoarele sporturi: fotbal (FOTBAL, FOT-BAL, football, foot-ball, futbol, soccer), handbal, polo, volei, baschet, hochei…

4. Diferențele dintre Tier 1 și Tier 2 din rugby sunt uriașe, față de fotbal unde un loc 20 poate să bată nonșalant primul loc.

5. Spațiile, timpul, încrâncenarea, efortul, jocul colectiv sunt trăite și abordate la alt nivel la rugby decât la fotbal. Să înscrii un eseu unei mari echipe, cum e Irlanda, e o ispravă colectivă despre care se va vorbi… Și se va vorbi despre încercarea românilor din primele minute, pentru că i-a lăsat pe toți verzii ăia din tribune fără aer.

6. Nu există umilință în sport, mai ales când e vorba de o sărbătoare precum Cupa Mondială. Sunt aproape 110 state și entități în care există rugby, România e în primele 20, așa cu chiu cu vai, cu 4-5 echipe profesioniste, cu bază limitată de selecție și cu vârfuri ca și inexistente. România peticită a înscris un eseu Irlandei, care are o cultură incredibilă a sportului cu balonul oval încă din școala generală, cu o arie de selecție uluitoare, chit că tot neamul din insulă nu numără mai mult de 8 milioane de suflete, cu tot cu Nordul…

7. Când va da Alibec gol Franței în minutul 3 la un Campionat Mondial, vom mai vorbi.

8. Presa de sport și presa care bagă sportul în seamă sunt total pe lângă subiect. S-au folosit tușe groase: dezastru, catastrofă, umilință, apocalipsă etc. Îi întreb pe cei care au folosit cuvintele acelea dacă au idee câtă intensitate se degajă la un meci de rugby, cât consum de energie, câți timpi morți există, dacă există, de cât spațiu ai nevoie pentru a puncta, comparativ cu fotbalul unde s-a inventat autobaza?

9. Asta e diferența dintre ei și noi, a spus selecționerul Apjok. A fost cuminte omul, căci nu e aia diferența ci e mult mai mare… Păi vorbim de Sexton, monumentul rugbyului, comparativ cu orice mânz debutant de la noi. Irlanda e nr. 1 în lume, echipă neînvinsă de nu știu când.

De aia e mai important eseul lui Rupanu decât golurile lui Alibec, Stanciu și Mihăilă.

Urmează meciul cu campionii lumii, Africa de Sud. E o onoare, o nestemată pe blazonul Stejarilor și un moment de referință pentru sportul românesc. Deja se cuvântă pe la colțuri sau chiar pe față de un măcel istoric, de o catastrofă, de orice, numai de o sărbătoare nu. Nu va fi umilință ci respect, nu va fi măcel ci un act sportiv, nu va fi dezastru, decât în cazul, ferească sfântul, unei accidentări îngrozitoare, nu va fi rușine pentru că rugby-iștii știu să fie demni.