De ce facem ”burtică”, după vârsta de 50 de ani

Pe măsură ce ne apropiem de vârsta de 50 de ani, avem tendința, popular spus, de a face burtică. Această „burtă mică” se simte atunci când nu-ți mai poți închide pantalonii și se vede când te privești din profil în oglindă.

În timp, metabolismul bazal (energia minimă necesară pentru funcționarea corpului) scade, așa că cheltuim mai puține calorii. Pierderea musculară accentuează  această scădere a consumului de energie, deoarece mușchii fiind marii utilizatori de energie. În cele din urmă, ”la menopauză, scăderea estrogenului duce la o modificare a distribuției grăsimilor, mai puțin spre partea inferioară a corpului și mai mult spre  abdomen” ,  explică dr. Laurence Plumey, nutriționist. De aici, o schimbare inevitabilă a siluetei în jurul vârstei de 50 de ani.

Este o realitate: nu toți suntem egali în fața kilogramelor în plus. Unele persoane iau în greutate și fac colăcei în zona abdomenului mult mai rapid comparativ cu altele. În general, începem să adunăm grăsime sub piele, apoi aceasta se depune în jurul organelor. Dar stocarea grăsimii abdominale nu este numai genetică sau legată de vârstă. Sunt și alți factori care pot explica de ce acumulăm grăsime pe abdomen.  Acești factori de risc sunt:

12:12, 12.01.2025 • LIFESTYLE

Adio, aventură! Bun venit, plictiseală: noul simbol al succesului

Stresul

Stresul determină secreția unui hormon, cortizol, care favorizează stocarea grăsimilor la nivel abdominal și care mărește pofta de mâncare. El înlesnește depozitarea energiei, pentru a face față provocărilor,  explică dieteticianul Angelique Houlbert în Top sante.  În cazul în care, cotizolul este peste limitele normale, din cauza stresului cronic –  propriu acestei perioade: sarcini suplimentare la locul de muncă, conflicte subtile și prelungite în cuplu, boli depistate tardiv… –  are consecințe multiple printre care creșterea în greutatea, cu depunderi mai ales în zona abdominală.

Excesele alimentare

Desigur, alimentația are un rol esențial în depășirea greutății normale. Tot ceea ce nu este folosit pentru producerea de energie se depozitează în țesuturi adipoase.  Iar ceea ce se adună pe abdomen nu vine din consumul de alimente bogate în grăsimi, ci din zahă. Excesul de zahăr (băuturi dulci, prăjituri, pâine albă etc.) este transformat în grăsime de către ficat, care e depozitată, explică Angelique Houlbert. În aceeași categorie intră și alcoolul. Toate aceste alimente vin cu calorii goale care, în exces, sunt transformate în grăsimi.

Diabetul și bolile cardiovasculare

Grăsimea viscerală reduce sensibilitatea la insulină, hormonul care permite zahărului să ajungă în celule pentru a fi folosit ca energie. Când celulele devin rezistente la insulină, aceasta duce la exces de zahăr în sânge (hiperglicemie) facilitând apariția diabetului de tip 2. Prin eliberarea moleculelor inflamatorii și a acizilor grași liberi care intră în sânge, grăsimea viscerală favorizează și dezvoltarea plăcilor ateromatoase, care pot obtura arterele. Hipertensiunea arterială crește riscul de infarct miocardic și accident vascular cerebral.

Lipsa somnului

Stresul și ecranele (laptop, telefoane , tablete etc.) perturbă grav somnul. ”Când nu dormim suficient (cel puțin 7 ore pe noapte), suntem obosiți și secretăm mai multă grelină, hormonul foamei. Suntem atrași de alimente cu mult zahăr în încerarea de a acoperi necesarul de energie.”În plus, atunci când suntem obosiți, suntem mai sedentari și, prin urmare, cheltuim mai puțină energie”, explică dr. Plumey, pentru Top sante. Poate fi surprinzător, dar pentru a scădea în greutate, primul lucru pe care trebuie să-l faci este adesea să-ți îmbunătățești somnul.

Ficatul gras

În mod normal, ficatul sortează, transformă și distribuie nutrienții (carbohidrați, lipide, proteine) către celulele care au nevoie de ele. Dar dacă dieta este prea bogată, cu prea multe grăsimi, celulele hepatice vor acumula grăsime și vor funcționa defectuos.  Atunci, apare riscul de a face steatoză hepatică (boala ficatului gras). Dacă această disfuncție persistă mai mulți ani, crește pericolul apariției unor leziuni ireversibile (ciroză).

Sindromul ovarelor polichistice

Când celulele devin rezistente la insulină –hormonul secretat de pancreas – nivelul glucozei în sânge crește, ceea ce determină ca pancreasul să secrete mai multă insulină pentru a scădea nivelul de glucoză din sânge. Acest hiperinsulinism provoacă dezechilibre hormonale și apariția sindromului ovarului polichistic (PCOS), o boală comună (1 din 10 femei), care este principala cauză a infertilității feminine.