De ce februarie are cele mai puține zile dintre lunile anului

Luna februarie este deosebită, așa cum bine se știe: e cea mai scurtă din an, spre deosebire de celelalte 11 care au fie 30, fie 31 de zile.

În mod normal, luna februarie are în calendar 28 de zile, iar o dată la 4 ani, 29 de zile. Povestea lunii februarie începe cu foarte mult timp în urmă, în vremea romanilor, când februarie era considerată ultima lună din an.

Potrivit specialiștilor, despre primul calendar folosit, calendarul roman nu se cunosc prea multe detalii. Începând cu mijlocul secolului VIII î.d.Hr., romanii au folosit un calendar ce avea doar 10 luni, martie fiind prima dintre ele, iar decembrie ultima. Potrivit Digi24, era vorba despre un calendar mai complicat, calculcat pe fazele Lunii.

În secolul al VII-lea î.d.Hr. s-au mai adăugat încă două luni, ianuarie și februarie, iar din anul 46 î.d.Hr. un grup de astronomi din Alexandria a lucrat, sub supravegherea lui Sosigene, la un nou calendar.

Punerea în concordanță a sărbătorilor religioase nu a mai fost posibilă

Acesta era bazat pe mișcarea Soarelui în curs de un an. Astfel, anul a fost împărțit în 365 de zile, într-un ciclu fiind 3 ani de câte 365 de zile și cel de-al patrulea de 366 de zile, cel din urmă fiind an bisect, reprezentând anul în care luna februarie are 29 de zile.

Noul calendar iulian a intrat în vigoare la 1 ianuarie 45 î.d.Hr. și s-a remarcat prin simplitatea sa.

Calendarul iulian a adus, totuși, o serie de dificultăți. Anul iulian nu se mai sincroniza cu anul tropic, iar astfel, punerea în concordanță a sărbătorilor religioase precum Paștele și a echinocțiului de primăvară nu au mai fost posibile.

O comisie bazată pe astronomi și teologi

Astfel, următorul calendar utilizat a fost calendarul gregorian. El a apărut în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când Papa Grigore a decis reforma calendarului iulian.

La acel moment, el a desemnat o comisie bazată pe astronomi și teologi care să reformeze calendarul iulian. Proiectul câștigător a fost cel al lui Luigi Lilo, fiind un calendar solar, bazat pe 365 de zile, împărțite în 12 luni.

Fiecare avea o lungime neregulată, fiind astfel luni cu 30 de zile, 31 de zile și februarie cu 28 sau 29 de zile. În calendarul gregorian, zilele anului au fost împărțite în săptămâni de câte 7 zile, săptămânile fiind numerotate de la 1 la 52 sau 53, potrivit sursei citate mai sus.

El a fost numit „gregorian” după Papa Grigore, iar treptat a fost introdus în mai multe țări din lume, începând cu cele catolice.