De ce fug românii de România? O privire atentă asupra exodului național
De ani buni, românii își fac bagajele și pleacă în străinătate. Dacă te uiți prin statisticile oficiale, vezi cifre alarmante: milioane de români au ales să părăsească țara, să își construiască o viață în alte părți ale Europei sau chiar pe alte continente. Fenomenul pare un paradox – România este o țară frumoasă, cu resurse, o istorie bogată și un potențial enorm. Și totuși, în ciuda acestui fapt, românii fug. De ce?
Nu e vorba doar de bani, deși banii joacă un rol esențial. E vorba de mult mai mult. Exodul românesc nu e doar economic, ci are și rădăcini sociale, culturale, psihologice. E un semn al unui disconfort generalizat cu felul în care societatea funcționează, cu felul în care statul interacționează cu cetățenii săi, cu modul în care valorile reale ale individului sunt recunoscute sau ignorate.
Mizeria economică: între supraviețuire și dorința de mai bine
În mod inevitabil, discuția începe cu aspectul economic. România este o țară săracă comparativ cu multe alte state europene, iar salariile mici și condițiile de muncă precare sunt o realitate cotidiană. Mulți români trăiesc de la un salariu la altul, fără vreo perspectivă reală de a-și îmbunătăți traiul pe termen lung. Chiar dacă economia României a crescut semnificativ în ultimii ani, creșterile nu au ajuns să se simtă și în buzunarele tuturor cetățenilor.
Tinerii educați și calificați își dau seama că pot câștiga de două sau chiar de trei ori mai mult în străinătate, într-un mediu profesional mai stabil, fără aceleași presiuni birocratice și politice. De ce să rămână în România când li se oferă oportunități mai bune în afară? Exodul medicilor este un exemplu grăitor. Medicul român, cu o pregătire excepțională, preferă să îngrijească pacienți din Germania, Franța sau Marea Britanie, unde poate trăi confortabil și își poate practica meseria fără compromisuri constante.
Corupția – rana nevindecată a României
O altă cauză profundă a exodului românilor este corupția endemică. De la micile mite la ghișeu până la marile scandaluri de corupție politică, această realitate a erodat încrederea oamenilor în instituțiile statului. Cum să rămâi într-o țară unde trebuie să „ungi” roțile birocrației pentru a avea acces la servicii de bază? Cum să îți crești copiii într-un astfel de mediu, în care simți că trebuie să joci constant un joc murdar pentru a reuși?
Corupția își lasă amprenta asupra fiecărui aspect al vieții românilor – de la educație la sănătate și justiție. Indiferent de schimbările politice și de discursurile grandioase despre „lupta împotriva corupției,” mulți români simt că nimic nu se schimbă cu adevărat. Iar atunci când simți că nimic nu se poate schimba, ce rămâne de făcut? Pleci.
Birocrația sufocantă – moartea visului de a construi ceva aici
Un alt motiv pentru care românii aleg să părăsească țara este lipsa de sprijin real pentru cei care vor să construiască ceva. Antreprenoriatul în România este o luptă constantă cu birocrația. Orice inițiativă privată este îngropată sub munți de hârtii, avize și autorizații, care te fac să te simți prins într-un cerc vicios din care nu poți scăpa. Această birocrație sufocantă ucide spiritul de inițiativă, iar oamenii se văd forțați să renunțe la visul de a face ceva acasă.
În alte țări, înființarea unei afaceri poate fi un proces simplu, aproape instantaneu, iar statul oferă facilități și sprijin real pentru antreprenori. În România, întreprinzătorii sunt adesea priviți ca niște oportuniști sau chiar infractori în devenire. În aceste condiții, cine poate să-i învinovățească pe cei care aleg să își înceapă afacerea în afară?
Lipsa unui orizont: România ca țară a oportunităților pierdute
România este văzută adesea ca o „țară a oportunităților pierdute.” De la mari proiecte de infrastructură abandonate la potențialul agricol neexploatat, există un sentiment generalizat că nimic nu merge până la capăt. Fiecare schimbare de guvern aduce promisiuni de modernizare și reformă, dar acestea rămân de multe ori pe hârtie. Acest ciclu constant de speranță și dezamăgire sapă încrederea românilor în viitorul țării.
Oamenii pleacă pentru că nu mai au răbdare. Nu mai au răbdare să aștepte reforme care nu vin, nu mai au răbdare să se lupte cu un sistem care pare făcut să îi împiedice. Când ai posibilitatea de a trăi într-un stat unde lucrurile funcționează – fie și imperfect – decizia de a pleca devine ușor de înțeles.
Mentalitatea colectivă – povara moștenirii istorice
Un aspect mai puțin discutat, dar la fel de important, este mentalitatea colectivă a românilor, care a fost modelată de zeci de ani de comunism și tranziție post-comunistă. Oamenii au crescut într-un sistem în care statul era responsabil pentru toate aspectele vieții lor și, de multe ori, această mentalitate de dependență față de stat încă persistă. Acest lucru generează o atitudine fatalistă, în care mulți români consideră că schimbarea nu este posibilă, că „așa e la noi” și că soluția este să pleci, nu să încerci să schimbi ceva din interior.
Deși există voci care încearcă să aducă schimbarea din interior, aceste voci sunt adesea izolate sau marginalizate de restul societății. Cei care îndrăznesc să gândească diferit sunt priviți cu scepticism, iar eforturile lor sunt adesea subminate de un sistem incapabil să se adapteze.
Viața de afară – mirajul unei stabilități accesibile
Nu putem ignora nici factorul psihologic al „mirajului occidental”. Pentru mulți români, străinătatea reprezintă un tărâm al stabilității și ordinii, unde lucrurile funcționează „ca la carte.” Deși această percepție poate fi uneori idealizată, există totuși adevăruri în spatele ei. Străinătatea oferă un nivel de predictibilitate și de respect față de cetățean pe care mulți români îl găsesc atractiv. Chiar dacă integrarea într-o altă cultură poate fi dificilă, pentru mulți aceasta pare o opțiune mai bună decât să se lupte cu demonii unui sistem de acasă care nu pare interesat să se reformeze.
Înțelegerea sentimentului de neputință, de înfrângere iminentă…
Românii nu fug doar de sărăcie sau de corupție. Fug de sentimentul de neputință, de lipsa de perspective, de o societate în care valorile lor nu sunt apreciate și în care statul, în loc să fie un sprijin, devine un obstacol. România este o țară frumoasă, dar cu un sistem disfuncțional, iar acest lucru îi împinge pe oameni să își caute norocul în altă parte.
Ceea ce rămâne de văzut este dacă România va înțelege mesajul pe care acest exod îl transmite și dacă va găsi o cale de a-și aduce oamenii înapoi. Schimbarea reală începe din interior, iar pentru ca românii să înceteze să plece, trebuie să existe un efort colectiv, autentic, de a transforma această țară într-un loc în care merită să trăiești.