De ce gramatica este pansamentul ideal al cariilor de… vorbire?

Anunțul ministrului  Educației, Daniel David, de reintroducere a gramaticii la clasele a IX-a și a X-a a readus în prim-plan dezastrul lingvistic care a invadat societatea românească, de la școală la televiziuni, de la rețele sociale până la Guvern și Parlament.

„Gramatica trebuie readusă la liceu. Copiii noștri nu mai vorbesc corect limba română. A fost o decizie care nu suferea amânare. Mulți absolvenți de liceu se exprimă catastrofal, atât la examene, cât și în viața curentă”, a fost semnalul de alarmă tras de ministrul Educației. De ce s-a ajuns aici? Pentru că toată lumea scrie cumva pe rețele sociale, despre ceva și despre cineva. Permanent suntem asediați de postări cu metafore fără sens și de cuvinte și injurii abjecte.

Practic, postările de azi sunt fără formă, fără fond, fără sens, dar răspund necesității de a crea senzația că fiecare dintre noi are ceva de spus, de semnalat, de subliniat. Suntem liberi să scriem orice, oriunde, oricând. Putem scrie pe Facebook, Instagram sau Twitter mai mult decât am scris în toți anii de școală. Ne putem trage de șireturi cu oricine, îl putem înjura birjărește pe președintele țării sau îl putem apostrofa golănește pe orice academician. Comentăm permanent orice și avem întotdeauna și soluții… rupte de realitate.

Poetul și eseistul portughez Fernando Pessoa spunea că „Destinul unui popor depinde de starea gramaticii sale. Nu există mare națiune fără proprietatea limbii”. Or, Vasile Alecsandri ne-a avertizat că „limba este tezaurul cel mai prețios pe care îl moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute și care merită să fie păstrat cu sfințenie de generațiile ce-l primesc. Ea este cartea de noblețe, testimoniul de naționalitate al unui neam – semnul caracteristic prin care membrii aceleiași familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor din lume, lanțul tainic ce-i leagă împreună și-i face a se numi frați”.

Numai că limba română de astăzi trâmbițată pe rețele sociale este cu totul alta decât cea lăsată moștenire de Alecsandri, iar prin reintroducerea gramaticii în liceu ne duce cu gândul la vorbele lui Ion Luca Caragiale: „Sărmana limba românească! Nu mai este cum ar fi trebuit să fie o plantă cultivată! A ajuns buruiană sălbatică! …Multe vânturi au bătut-o! Odată o bătea vântul franțuzesc, apoi vântul nemțesc. Noroc că mai are rădăcini adânci, altminteri s-ar stârpi soiul! Și ar fi păcat de ea, fiindcă (nu ca s-o laud eu) îngrijită, ce flori frumoase și ce sănătos rod ar da această voinică buruiană de veacuri disprețuită, cu care veacuri s-au hrănit și ținut sufletul unui întreg neam de oameni”.

Practic, limba română și gramatica sunt ca o periuţă de dinţi: dacă nu le foloseşti corect, faci carii… de vorbire. Iar aceste carii de vorbire s-au răspândit la noi precum ciupercile după ploaie și au invadat spațiul public mai ceva ca ambrozia. Poate ar fi ideal ca odată cu reintroducerea gramaticii în clasele de liceu să se introducă și test obligatoriu, scris și oral, de gramatică și limba română pentru cei care ajung în funcții de demnitate publică, pentru a nu mai fi obligați să suportăm costul nedorit al cariilor… de vorbire răspândite de cei care ne conduc și decid în numele nostru.