De ce ne place bârfa?

De ce ne place bârfa? Bârfa este un instinct uman esențial care, oricât de exagerat ar părea, a avut și încă mai are un rol în evoluția omenirii. Trăim în grupuri sociale și viața noastră depinde adesea de indivizii care formează aceste grupuri, potrivit specialiștilor, psihologilor, etc.

”Oamenii au nevoie de cât mai multă informație despre cei din jur, despre cât de diferiți sunt, dacă sunt sau nu de încredere, dacă cineva încalcă regulile grupului, cine cu cine este prieten, ce personalitate și ce perspective au ceilalți membri ai săi și așa mai departe”, explică Mark Leary, profesor de psihologie și neuroștiințe în cadrul Universității Duke. 

În secolul I d.Hr. în versurile Fescennini, din vechiul oraș etrusc Fescennium, lângă Corchiano, se spuneau poveștile picante ale comandantului angajat mai mult în pat decât în ​​luptă. Versurile par un fel de calomnie poetică, strămoș al comediei populare, al satirei și deci al bârfelor actuale.

Bârfa a fost mereu pe ordinea de zi, mai ales sub formă orală. Bufonii de la curte care și-au construit averea pe ea erau bine conștienți de acest lucru. Dar bârfa nu era doar pentru aristocrați. Și oamenii simpli bârfeau…

De ce ne place bârfa? 

În vremuri mai recente bârfa era pe ordinea de zi printre muritorii de rând. Chiar și în absența mijloacelor de comunicare, oamenii au găsit o modalitate de a bâtfi: au fost niște figuri marcante din comunitate, un fel de ziare orale, de la care plecau știrile: frizerul și coaforul.

Așa cum se întâmplă astăzi, când mergem la frizer sau la coafor ne relaxăm și povestim despre una, despre alta… frizerul și coaforul ajungând să știe câte puțin despre toată lumea, clienți și nu.

Din casă în casă, de la client la client, la fel ca astăzi și în trecut vestea se răspândea ca focul cuprinzând subiecte despre ceea ce s-a făcut sau nu s-a făcut, dar se presupunea că s-a făcut.

Prima bârfă

Prima formă de bârfă pe hârtie a apărut la începutul anilor 1900 odată cu ”rubrica de bârfe”. Ziarele au început să relateze aventurile sentimentale și amoroase ale familiilor aristocratice și ale înaltei societăți care au intrigat foarte mult cititorii. De atunci a fost un crescendo. Astăzi suntem plini de articole de bârfă, de la reviste, la site-uri, la bloguri, scăparea de ele pare să fi devenit imposibil.

Din punct de vedere psihologic, bârfa este o modalitate relațională care nu este neapărat negativă. În timp ce din punct de vedere social poate fi foarte riscant, din punct de vedere pur psihologic poate aduce cu sine și câteva avantaje. Psihologul social Laurent Bègue de la Psychologies Magazine explică că ”bârfa construiește legături sociale pentru că antipatiile comune creează și întăresc legăturile în sine. Doi oameni care nu se cunosc se vor simți mai apropiați dacă împărtășesc ceva de spus despre o a treia persoană. Este o modalitate de a experimenta simțul împărtășirii și de a da frâu liber umorului și ironiei”.

Într-adevăr, prin bârfă nu doar creăm relații, dar reducem tensiunile, întărim legăturile personale, simțim emoții. Antropologul Robin Dunbarafirmă: ”Fără bârfe nu ar exista societate. Bârfa este ceea ce face posibilă societatea umană așa cum o știm noi”.

De ce ne place bârfa? E pâine pentru mediocri! 

Potrivit acestei cercetări, limitarea discursurilor cuiva la bârfe și subiecte superficiale îi face pe oameni profund nemulțumiți, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu subiectele mai angajate și mai profunde.

Așa cum se spune zicala, ”râsul abundă în gura proștilor”, este la fel de adevărat, din punct de vedere științific, deoarece pentru a fi cu adevărat mulțumit citind o bârfă trebuie să ai o conștiință critică, un gând subtil și acut.

Bârfa te face să râzi, intrigă și reprezintă o oază în care să te refugiezi pentru a scăpa de frenezie, plictiseală, nemulțumire. Devine astfel pâine pentru mediocri, un model pentru visători, o distracție pentru dependenții de muncă, potrivit Aprilamente.