De ce nu a anunțat președintele Iohannis noul premier

România se află din nou într-un punct critic, iar întârzierea anunțului privind desemnarea noului prim-ministru ridică numeroase semne de întrebare. Președintele Klaus Iohannis, care până acum părea că intenționează să rămână cât-de-cât relevant în rolul său de ”arbitru” al crizei politice, a decis să aștepte alegerea noilor președinți ai Senatului și Camerei Deputaților înainte de a face vreun anunț legat de viitorul cabinet. În spatele acestui aparent calcul tactic se ascund însă decizii greu de asumat și o presiune publică imensă, care sugerează că Iohannis ar putea pregăti o mișcare surpriză: demisia.

Tăcerea lui Iohannis și întrebările care o însoțesc

Duminică, întreaga scenă politică aștepta cu sufletul la gură anunțul președintelui privind viitorul premier. În schimb, Iohannis a evitat complet subiectul și a indicat că prioritatea ar fi desemnarea noilor președinți ai Camerelor Parlamentare. În mod normal, această întârziere ar putea fi explicată prin dorința de a stabiliza Parlamentul înainte de a trece la formarea guvernului, dar contextul sugerează ceva mai mult.

O mișcare calculată sau o capitulare?

Există două posibile explicații pentru această tăcere prelungită:

1. Pregătirea unei demisii strategice

În România, președintele Senatului devine automat președinte interimar al țării în cazul unei demisii (sau suspendări) prezidențiale. Refuzul lui Iohannis de a desemna un premier ar putea indica faptul că își pregătește retragerea din funcție, lăsând noului președinte al Senatului responsabilitatea gestionării crizei.

O astfel de mișcare ar evita criticile directe la adresa lui Iohannis pentru deciziile legate de viitorul cabinet, dar ar lăsa țara într-o incertitudine profundă, în special într-un moment în care stabilitatea politică este esențială.

2. Evitarea responsabilității de a desemna un premier PSD

Refuzul de a desemna un premier ar putea fi legat de presiunile publice și politice intense. Marcel Ciolacu, liderul PSD și favorit pentru funcția de prim-ministru, este o opțiune care ar atrage critici acerbe. Desemnarea sa ar fi văzută ca o prelungire a mandatului unui premier a cărui prestație este aspru criticată (vezi starea economică extrem de fragilă a Țării). De asemenea, Lui Iohannis i s-a reproșat în principal apatia prezidențială, dar și faptul că a devenit președintele ”de dreapta” care a numit cei mai mulți premieri PSD. Este considerat artizanul Coaliției PSD-PNL, care a guvernat cu rezultate foarte slabe, mizând pe ideea unei ”stabilități” politice total compromise în momentul de față.

Presiunea publicului și cererile de demisie

Criticile la adresa lui Iohannis nu mai vin doar din partea opoziției, ci și dintr-un segment important al populației care cere insistent demisia sa. De la acuzații privind pasivitatea în gestionarea crizelor până la nemulțumirile legate de perceputa sa apropiere de PSD, președintele se află sub un asediu public rar întâlnit în mandatul său.

Iohannis, între testamentul politic și realitatea crizelor

Dacă demisia se concretizează, Iohannis ar putea încerca să își protejeze imaginea, lăsând în urmă o țară care se zbate să găsească soluții. Pe de altă parte, această retragere ar putea fi văzută ca o capitulare, o abandonare a responsabilităților într-un moment crucial.

O alegere imposibilă

Decizia de a desemna un premier într-un context atât de volatil este una pe care președintele Iohannis pare hotărât să nu și-o asume. Fie că este vorba de pregătirea unei demisii sau de o strategie de evitare a responsabilității, această tăcere prelungește criza politică și lasă România într-o stare de incertitudine.

Dacă președintele intenționează să plece, ar fi cel puțin onest să își asume acest lucru deschis și să lase țara să se pregătească pentru un viitor fără el. Dacă, în schimb, încearcă doar să câștige timp, riscă să își submineze complet moștenirea politică, transformându-se într-un lider care a refuzat să conducă atunci când era cel mai necesar.