De ce nu negociazã SUA şi Rusia pacea globalã?

Este întrebarea care ne mistuie pe fiecare dintre noi, zi de zi, vãzând cum apar pe glob noi conflicte armate, iar altele existente se acutizeazã. Privită din faţa televizorului, planeta pare cã se învârte cu paşi extrem de repezi cãtre prăpastia unui război. Unul dorit doar de elitele nevãzute, care conduc lumea şi care vor sã restructureze din temelii actuala configuraţie geopolitică mondialã, doar pentru a o înlocui cu alta, ale cãrei reguli nu le putem descifra sau anticipa.

Radiografia zilelor noastre aratã urât. Ucraina, aflatã în colaps financiar, este aproape distrusã şi perspectivele ei sunt sumbre, în ciuda informaţiilor oficiale furnizate de la Kiev sau din cancelariile occidentale. Kosovo este în fierbere. Israelul, altãdatã un pilon de stabilitate în Orientul Mijlociu, fumegã din pricina unor atacuri murdare, însã a ripostat mult prea dur, transformând Fâşia Gaza într-o mânã de cenuşã. Africa este aproape toatã destabilizatã şi are nevoie doar de o scânteie sã se aprindã … Iranul şi alte state musulmane pândesc momentul sã atace Israelul. China aşteaptã clipa sã intre în Taiwan. Coreea de Nord a pus de mult ochii pe Corea de Sud…
Practic, lumea toatã stã pe un butoi de pulbere.
În tot acest timp, deşi clameazã pacea, liderii politici mondiali nu par preocupaţi câtuşi de puţin de distrugerile, de suferinţa, de moartea pricinuitã de rãzboialele pe care le-au iniţiat şi susţinut, voluntar sau involuntar.
Verbal, toţi liderii lumii condamnã rãzboiul. Însã, în spatele uşilor închise, retorica lor este cu totul alta, ei fiind conştienţi cã un conflict reprezintã unicul mijloc politic care le permite sã redeseneze sferele de influenţã mondiale în favoarea lor.
Mulţi aşteaptã ca diplomaţia americanã ori cea rusã sã facã minuni şi sã restabileascã pacea în toate zonele de conflict. Însã acest lucru nu se va întâmpla! Motivele sunt diverse… America este prea slãbitã din punct de vedere economic. Dupã efortul financiar fãcut în campaniile militare din Irak, Afganistan, Siria şi Ucraina, care au ridicat serviciul datoriei publice la fabuloasa sumã de 31.400 de miliarde de dolari, Casa Albã abia a evitat sistarea activității instituțiilor sale guvernamentale. Aşa cã are nevoie de bani. Iar banii care sã acopere gãurile bugetare nu pot proveni decât din vânzarea de armament. Mai mult, America se aflã în prag de alegeri şi este divizatã politic. S-a vãzut pregnant acest lucru, chiar zilele acestea, atunci când liderul de la Casa Albã declara sprijin total Israelului, în timp ce opozanţii democraţi ai acestuia blamau acţiunile israelienilor, conştienţi fiind, în perspectiva alegerilor prezidenţiale, cã electoratul lor provine din minoritățile neagră, hispanică, musulmanã, hindusă, unde simpatia pentru palestinieni predominã.
La rândul sãu, nici Moscova nu este interesatã de pace, mai ales de cea din Orientul Mijlociu, decât declarativ. Lui Putin îi serveşte de minune un conflict extins în Orientul Mijlociu, deoarece acesta este o piatra de moară legatã de gâtul Washingtonului, aliatul militar şi finanţatorul fidel al Ucrainei.
Culmea, în aceastã lumea zgâlţãitã de conflicte majore, în care multe state îşi reconfigureazã structura de alianţe din nevoia de predictibilitate, liderii români nu au creionat nicio strategie pentru viitorul care sunã sumbru.
Ai noştri sunt incolori şi inodori. În afara rostirii unor declaraţii-şablon, primite în plic cu dedicaţie de la “aliaţi”, nici un politician român nu a avut puterea de a recunoaşte cã aliniindu-se unor interese gepolitice care încurajeazã doar anumiţi actori ai acestor conflicte oribile, nu vor face decât sã alimenteze noi focare de violenţã. Unele care, din nefericire, ar putea, la un moment dat, avea efecte catastrofale asupra României!