De ce Putin negociază acum: Dificultăți financiare în război

În timp ce președintele american Donald Trump și președintele rus Vladimir Putin iau în considerare posibilitatea unei întâlniri în următoarele săptămâni, o întrebare importantă se ridică: de ce Moscova pare acum dispusă să pună capăt războiului din Ucraina?

După trei ani de conflict, Putin a demonstrat că nu îi pasă de pierderile umane. Și dacă obiectivul său inițial a fost să instaleze un guvern prietenos cu Rusia la Kiev, acesta este încă departe de a fi realizat. Totuși, o a treia ipoteză, mai puțin explorată, ar putea explica de ce liderul rus ar putea fi dispus să ajungă la masa negocierilor: Moscova s-ar putea confrunta cu dificultăți în a finanța războiul, scrie Politico.

De obicei, analiza fiscală a Rusiei subliniază faptul că țara înregistrează un deficit bugetar mic și că datoria publică a Rusiei este scăzută (aproape 20% din PIB), ceea ce este considerat un indicator sănătos. Această analiză se aplică în general majorității economiilor, dar în cazul Rusiei există o capcană importantă: sancțiunile occidentale au limitat semnificativ capacitatea Moscovei de a accesa piețele internaționale de datorii, lăsând Kremlinul cu o marjă limitată de manevră pentru a finanța deficitul bugetar.

În absența accesului la împrumuturi externe, Moscova a apelat inițial la o altă strategie: a încurajat băncile rusești să cumpere datorie suverană. Această strategie a funcționat destul de bine în 2022 și 2023, dar au apărut fisuri anul trecut. Sub presiunea Kremlinului de a acorda împrumuturi ieftine în valoare de sute de miliarde de ruble către companiile de apărare, în timp ce cumpărau și cantități mari de obligațiuni suverane, băncile rusești s-au confruntat cu o criză de lichidități, devenind reticente în a adânci și mai mult datoria. La sfârșitul anului 2023, Kremlinul a fost nevoit să anuleze mai multe licitații pentru emisiunea de datorie internă, deoarece nu existau cumpărători.

Cu împrumuturile interne aproape imposibil de obținut, Moscova a trecut la un alt plan: să folosească rezervele Fondului Național de Bunăstare (NWF). Pe hârtie, aceasta părea o strategie rezonabilă. Fondul, care la începutul anului 2022 avea aproape 10 trilioane de ruble (aproximativ 110 miliarde de dolari), ar fi putut acoperi deficitul bugetar alimentat de război pentru câțiva ani. Însă, în cei trei ani de conflict, rezervele lichide ale NWF s-au redus cu aproximativ 60%, iar prognozele nu sunt deloc optimiste. În ianuarie 2025, deficitul lunar al bugetului Rusiei a fost cu aproximativ 45% mai mare decât obiectivul pentru întregul an 2025. Dacă cheltuielile bugetare vor rămâne la aceleași niveluri ca în ianuarie, rezervele NWF ar putea dispărea în doar trei luni.

Această situație fiscală dificilă aduce întrebarea: ce s-ar întâmpla dacă Rusia nu ar mai avea bani pentru a-și finanța deficitul? Într-un astfel de scenariu, un default suveran ar putea duce la o criză financiară severă. În lipsa rezervei NWF, Kremlinul ar avea dificultăți în a susține sectorul bancar. Fără resurse pentru recapitalizări, economia rusă, deja fragilă, ar risca să se prăbușească rapid.

Din această perspectivă, înțelegerea unui acord cu Statele Unite ar putea fi soluția pe care Putin o caută în discuțiile viitoare, fie prin relaxarea sancțiunilor economice (cum ar fi relaxarea restricțiilor privind accesul Rusiei la datorii externe), fie printr-o pauză în conflict, care ar permite Moscovei să își refacă rezervele prin reducerea cheltuielilor de apărare.

În luna septembrie 2024, Kyrylo Budanov, șeful serviciului de informații al apărării din Ucraina, anticipa că, afectată de probleme economice, Moscova va încerca să pună capăt războiului în 2025. Această predicție pare acum să se adeverească, iar motivul pentru care Putin ar fi dispus să negocieze este destul de simplu: vrea să evite o falimentare umilitoare.

În fața unei astfel de perspective, Kremlinul este confruntat cu o alegere dificilă: să își continue eforturile de război și să riscă o criză financiară devastatoare sau să accepte condițiile unui acord de pace care ar putea pune capăt conflictului din Ucraina, dar și ar putea duce la pierderi politice considerabile. Deși este clar că Putin nu este un adept al înfrângerilor, realitatea economică și fiscală ar putea să-l oblige să adopte o poziție mai flexibilă în fața negocierilor.

Pentru Rusia, anii de sancțiuni economice și izolarea de piețele financiare globale au avut un impact semnificativ asupra economiei. Deși autoritățile ruse au reușit să mențină o oarecare stabilitate economică, aceasta s-a realizat cu un cost ridicat: resursele interne s-au epuizat rapid, iar economisirea prin utilizarea rezervelor fondului de bunăstare este o soluție temporară. În ciuda faptului că Rusia a fost capabilă să implementeze strategii de adaptare, cum ar fi reducerea dependenței de împrumuturile externe și stimularea producției interne, economia sa nu este suficient de robustă pentru a susține un conflict prelungit, mai ales într-un context global tot mai volatil.

Pe de altă parte, Ucraina și susținătorii săi occidentali au arătat o reziliență impresionantă, iar ajutoarele financiare și militare au permis Kievului să reziste în fața ofensivei ruse. Astfel, Ucraina rămâne fermă în pozițiile sale, iar orice încercare de a negocia ar putea fi văzută ca o concesie politică uriașă. Cu toate acestea, și pentru Kiev, continuarea unui război prelungit, cu costuri umane și economice uriașe, ar putea deveni insuportabilă pe termen lung.

Dacă negocierile dintre Putin și Trump se vor concretiza, este posibil ca subiectele abordate să fie legate de o eventuală reducere a sancțiunilor și relaxarea restricțiilor economice, în schimbul unei încetări a ostilităților sau a unor concesii teritoriale. În acest context, Moscova ar putea căuta o modalitate de a-și salva fața și de a-și proteja stabilitatea economică fără a părea că a cedat în fața Ucrainei și a aliaților săi occidentali.

Este clar că războiul din Ucraina a fost mult mai costisitor pentru Rusia decât s-ar fi așteptat inițial Putin și că strategia pe termen lung a Kremlinului se dovedește din ce în ce mai greu de implementat. Până în prezent, Rusia nu a reușit să îndeplinească obiectivele de a înlocui guvernul de la Kiev cu unul pro-rus, iar posibilitatea de a continua pe acest drum pare tot mai improbabilă din cauza presiunilor economice interne. În acest context, Kremlinul s-ar putea vedea constrâns să facă concesii și să caute o cale de ieșire dintr-un conflict care, în ciuda retoricii naționaliste, este tot mai greu de susținut din punct de vedere financiar.

Într-un final, ceea ce Putin poate căută în aceste discuții cu Trump și cu alți lideri internaționali nu este doar o ieșire din conflictul din Ucraina, ci și o formă de stabilizare economică, care să prevină un colaps financiar și să mențină controlul asupra unei economii ruse deja fragile. Timpul, în acest caz, pare să fie cel mai mare dușman al Kremlinului.