De ce România nu este guvernată corporativ cu ziua după rețeta lui Bernand Shaw

Prin intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 109/2011 – privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, s-au creat o mulțime de sinecuri bine remunerate pentru clientela politică.

Indiferent de cine a venit la guvernare, în baza acestei ordonanțe s-au drenat o mulțime de bani sub formă de indemnizații către așa ziși specialiști impuși în consiliile de administrație ale regiilor și societăților cu capital de stat.

Astfel, în câteva ministere cum ar fi Transporturile, Energia, Economia și chiar Mediu și Agricultura s-a creat o categorie paralelă de funcționari publici care câștigă unul-două sau chiar trei salarii în plus pentru că sunt membri în consiliile de administrație la societățile de sub tutela respectivului minister, încasând astfel, lunar, dublu sau triplu decât salariul pentru care sunt încadrați.

La această trupă de funcționari abonată la sinecuri administrative se adaugă armata de consilierii și consiliere ale miniștrilor și secretarilor de stat de la respectivele ministere. În plus, se abonează la aceste sinecuri și o armată de  secretarii de stat, secretari generali și secretari generali adjuncți.

10:16, 21.10.2024 • Dezvăluiri

Corpul de control al premierului a descins, în sfârșit, la Romsilva

11:55, 09.09.2024 • ACTUALITATE

Guvernul reformulează guvernanța corporativă: RA-APPS inclusă în noi reguli, AMEPIP confruntată cu lipsa șefilor

Astfel, lună de lună, în conturile acestora intră sume începând de la 5.000 de lei până la 25.000-30.000 de lei. Dar, sunt unii mai ”norocoși”, de regulă un secretar de stat mai șmecher sau un secretar general de minister, care încasează câte 7.000 de euro doar că sunt în Comitetului Interministerial de Finanțări, Garanții şi Asigurări şi reglementarea operațiunilor de finanțare, garantare şi asigurare efectuate de Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A.

Însă, automat în aceste sinecuri bine remunerate există tot timpul un reprezentant al Ministerului de Finanțe.

Numai că în goana disperată după ciolan, adică după bani, cei care ajung la guvernare, indiferent de culoarea politică, își impun protejații în aceste sinecuri bine remunerate. Astfel, circa 350 de societăți de stat, companii și regii autonome, care vezi Doamne trebuie redresate economic și financiar, au ajuns pușculițele celor aflați la putere.

Numai la Ministerul Transporturilor are în subordine sau sub autoritate 48 de societății, regii, autorități și spitale. Strigător la cer este că în categoria acestor entități cu pierderi au fost incluse și societăți, regii sau companii de stat care nu au concurență pe piața românească cum ar fi Transelectrica, Registrul Auto Român, Romsilva, Romatsa, Autoritatea Națională de Meteorologie, Metrorex, aeroporturile sau administrațiile fluviale.

Dar cum numărul fripturiștilor garantați politic care vor să se înfrunte din acești bani este foarte mare, guvernanții, adică cei care conduc aceste ministere, au patentat o șmecherie prin care tot mai mulți să beneficieze de aceste indemnizații. Este vorba de numirea ca membru provizoriu în bordul administrativ.

Astfel, an de an, adunările generale ale acționarilor, adică reprezentanții ministrului, numesc persoanele care vor beneficia de bonusuri financiare substanțiale de la consiliile de administrație care eu de regulă, între 5 și 7 membrii.

”Se aprobă numirea doamnei/ domnului…în funcția de membru provizoriu în Consiliul de Administrației, pentru o perioadă de 4 (patru) luni, cu posibilitatea prelungirii pe motive temeinice până la maxim 6 (șase) luni”. Ca atare, cei care ajung la guvernare își impun protejații în aceste sinecuri, câte patru luni, apoi două luni și din nou iar încă patru luni cu două luni.

De ce? Pentru că autoritatea tutelară, adică ministerul care păstorește respectiva entitate aflată sub guvernare corporativă, tergiversează încheiere unui contract de mandat pe o durată de patru ani cu respectivii administratori pentru a menține o administrație provizorie, permițând astfel abonarea clienților politici la încasarea lunară a unor indemnizați substanțiale pentru care n-au nicio pregătire profesională, dar mai ales nici răspundere.

OUG nr.109/2011, promovată de Emil Boc și avizată de Cătălin Predoiu, stipulează că ”Remunerația membrilor executivi ai consiliului de administrație este formată dintr-o indemnizație fixă lunară care nu poate depăși de 6 ori media pe ultimele 12 luni a câștigului salarial mediu brut lunar pentru activitatea desfășurată conform obiectului principal de activitate înregistrat de regia autonomă, la nivel de clasă conform clasificației activităților din economia națională, comunicat de Institutul Național de Statistică anterior numirii, și dintr-o componentă variabilă”.

Totodată, ordonanța mai prevede că ”Indemnizația fixă lunară a membrilor consiliului de administrație stabilită în condițiile alin. (3) și (4) poate fi diferențiată în funcție de numărul de ședințe la care participă, de atribuțiile în cadrul unor comitete consultative și de alte atribuții specifice stabilite prin contractul de mandat”.

Ca urmare a acestei ordonanțe, s–a ajuns să se guverneze corporativ aceste entități de stat cu lunile pentru că numărul celor care vor să se înfrunte din acești bani este atât de mare, iar partidelor, ca să se achite față de favoriții lor, le oferă aceste sinecuri de stat.

Lună de lună, circa 2.500 de administratori provizorii toacă sume uriașe de la societățile, regiile și companiile cu capital de stat, fără ca cineva să-i tragă la răspundere. Ca atare, de zece ani se tot guvernează corporativ aceste entități, dar nimeni nu a fost sancționat că a administrat prost respectiva entitate sau să dea banii înapoi pentru că a tăiat frunză la câini, lună de lună, dar pe bani mulți.

Dar ca să beneficieze cât mai mulți clienți politici de binefacerile guvernanței corporative a întreprinderilor publice, partidele care ajung la butoanele puterii ar putea să impună mandate provizorii de o lună, o săptămână sau chiar o zi. Astfel, prin rotirea administratorilor de la cele circa 350 de întreprinderi publice, câte o o zi, o săptămână sau chiar o lună, s-ar putea satisface cerințele financiare ale unei mai mari clientele politice și toată lumea politică ar fi mult mai mulțumită!

Cum așa? Pentru că banii înseamnă putere, iar acel guvern care plătește regește funcționarii publici și clientela politică din administrație va avea controlul asupra acestora. Practic, acum în România se guvernează corporativ după vorbele lui Bernard Shaw: ”Banii nu înseamnă nimic; mulţi bani înseamnă ceva”.