De ce Rusia nu va folosi arme nucleare și de ce va pierde războiul cu Ucraina: ce ar urma dacă ar ataca cu arme nucleare tactice

Vladimir Putin și conducerea de la Kremlin au amenințat de nenumărate ori cu folosirea armelor nucleare în războiul din Ucraina. Cu toate acestea, amenințările lor rămân, cel mai probabil, simple cuvinte. Într-o analiză detaliată a motivelor din spatele acestui comportament, se evidențiază frica de umilință și riscurile catastrofale care i-ar determina pe ruși să nu recurgă la astfel de măsuri extreme. În plus, Rusia se confruntă cu o realitate dură pe câmpul de luptă: Ucraina, susținută de o determinare nemaiîntâlnită și de sprijinul occidental, va lupta până la moarte pentru a-și apăra teritoriul.

Frica de umilință și consecințele globale

Armele nucleare sunt ultimele atuuri ale unei puteri militare, dar folosirea lor nu este un joc ușor. Dincolo de daunele colosale pe care le-ar produce, o astfel de mișcare ar atrage cu sine consecințe devastatoare pentru Rusia. Frica de umilință pe scena internațională este unul dintre motivele principale pentru care Putin nu va apăsa niciodată pe butonul nuclear. În momentul în care o armă nucleară ar fi lansată, Rusia ar deveni imediat un paria internațional, izolat complet și confruntat cu represalii devastatoare nu doar din partea NATO, ci și a altor puteri nucleare.

Utilizarea unei arme nucleare ar marca sfârșitul oricărei speranțe de a fi considerată o putere respectabilă pe scena mondială. O astfel de mișcare ar semnala disperare, nu putere, iar liderii ruși sunt perfect conștienți de asta. În loc să impună respect, Rusia ar fi privită ca o națiune care a recurs la ultimele mijloace de supraviețuire într-un război pe care nu îl poate câștiga. Aceasta este o umilință pe care Kremlinul nu și-o poate permite, mai ales că Putin își bazează legitimitatea internă pe imaginea unei Rusii puternice și invincibile.

Ipoteza atacurilor nucleare tactice: menține statutul de război convențional dar declanșează războiul cu NATO

Și asta înseamnă următoarele: statele NATO, în special nordicii, care abia așteaptă o asemenea ocazie, ocupă în 48 de ore cam toată suprafața locuibilă a Rusiei până și la inclusiv Sankt Petersburg.

Majoritatea capacităților de producție ale Rusiei sunt incapacitate sau distruse. Aviația NATO se ocupă de asta extrem de rapid.

Dispare enclava militară Kaliningrad, prin grija Poloniei. Tot prin grija Poloniei dispare Lukașenko. Belarus capătă un statut de țară eligibilă UE și NATO. Asta se întâmplă în mai puțin de 24 de ore.

Ucraina capătă, subit, dreptul de a lovi ținte militare rusești în profunzime. Din regiunea Kursk, așa cum s-a dovedit deja, se poate ataca Moscova. Care va fi lovită fără cruțare, exact așa cum a fost lovit Kiev în ultimii doi ani.

Franța va intra cu cel puțin două – trei divizii de infanterie pe teritoriul rusesc. Armata de țărănoi năimiți a Rusiei dispare în mai puțin de 72 de ore. Poate mai rămân să lupte gunoaiele lui Kadârov, mercenarii. Nu va dura mult până se predau.

Coasele, topoarele și prăștiile rusești merg la topit

NATO incapacitează toate fabricile de armament rusești. Nici asta nu durează mult. Poate rămân niscai facilități prin Irkuțk. Dar nu pentru multă vreme, odată ce orașele rusești importante din vest vor fi fost ocupate.

Dispare și Transnistria. Dispar toți pulifricii rusești obraznici, care încă există pentru că au parte de finanțare. Dispar toate javrele politice din Moldova.

Armata Roșie dezertează masiv. Aviația abia așteaptă să se predea. De fapt, toată armata rusă abia așteaptă să se predea. Nu vor să moară aiurea, pentru un nebun.

Cam în 48 de ore Rusia nu mai arată așa cum credea derbedeul Putin că ar trebui să arate

În clipa în care sunt ocupate Moscova și Sankt Petersburg, nu se va mai auzi nimic despre Putin. Se va fi ascuns, ca un mic șobolan, prin vreun buncăr. De unde va apăsa, disperat, pe butoanele nucleare. Înainte de a fi împușcat în cap, ca să nu se mai chinuie.

Cam așa ar arăta, prieteni dragi. De aceea toți Lavrovii, toate Zaharovele, toți Soloviovii, toți Peskovii și celelalte dejecții propagandistice de care tot auzim pe la știri au acea luminiță tristă în priviri. Vor fi arestați, judecați, închiși sau executați. Complicitate la genocid, cam așa se cheamă ceea ce au practicat, pe bani buni, toate aceste momâi.

Ca să fie un pic mai clar, Rusia pierde războiul cu NATO în cel mult 48 de ore…

… de aceea nu vor ataca niciodată cu vreo armă nucleară tactică sau definitivă

Că, dacă atacă cu arme nucleare serioase, 80% nu pleacă de la sol, pentru că au fost furate pe bucăți. Iar celelalte sunt interceptabile.

De aceea privirea foarte preocupată din ochii dublurilor lui Putin. Putin cel adevărat e tare bolnav. Poate nici nu vom ști vreodată unde și de ce a murit.

Războiul de ocupație și lipsa moralului

Un alt motiv pentru care Rusia nu va câștiga niciodată acest război este natura sa fundamentală: un război de ocupație, nu de apărare. În istorie, armatele de ocupație rareori au reușit să câștige războaie pe termen lung, mai ales când se confruntă cu un adversar care luptă pentru propria supraviețuire. Moralul este un factor decisiv în orice conflict militar, iar în acest caz, diferența de moral dintre cele două tabere este clară.

Forțele rusești sunt compuse din soldați care, de multe ori, nu înțeleg nici măcar de ce luptă. Motivația lor este scăzută, iar moralul lor este adesea distrus de condițiile de pe front și de lipsa unui scop clar. În schimb, ucrainenii luptă pentru supraviețuirea națiunii lor, pentru familiile lor, pentru libertatea și suveranitatea lor. Acest nivel de determinare și sacrificiu personal este de neclintit. Ei sunt hotărâți să lupte până la ultimul om pentru a respinge invadatorii, iar acest lucru face ca victoria rusă să fie imposibilă pe termen lung.

Determinarea ucraineană și suportul occidental

Determinarea poporului ucrainean, combinată cu suportul masiv din partea Occidentului, este o combinație letală pentru ambițiile expansioniste ale Rusiei. Ucrainenii nu doar că au primit arme, echipamente și informații de la aliații lor occidentali, dar au și învățat rapid să le folosească eficient împotriva invadatorilor. În plus, sprijinul politic și economic continuu oferit de statele occidentale asigură faptul că Ucraina poate susține acest război pe termen lung.

Pe de altă parte, Rusia se confruntă cu sancțiuni economice severe, care erodează treptat capacitatea sa de a susține un război de asemenea amploare. Resursele sale financiare sunt limitate, iar economia sa se prăbușește sub presiunea sancțiunilor internaționale. În acest context, Rusia nu își permite să escaladeze conflictul prin folosirea armelor nucleare sau prin intensificarea invaziei.

O victorie imposibilă pentru Rusia

În concluzie, utilizarea armelor nucleare de către Rusia este extrem de improbabilă din cauza fricii de umilință internațională și a consecințelor catastrofale. În plus, Rusia nu va putea niciodată să cucerească Ucraina, fiindcă se confruntă cu un adversar mult mai motivat, hotărât să lupte până la capăt. Ucraina nu este doar o țară care se apără; este o națiune care și-a atins un nivel de determinare și rezistență maximă, sprijinită de o coaliție puternică de state occidentale. Rusia, pe de altă parte, duce un război de ocupație, fără moral și fără scopuri clare, ceea ce o face să fie vulnerabilă și, în final, învinsă. Umilită. Adică… tot ceea ce merită.