De ce sunt lăsate trupurile alpiniștilor morți pe Muntele Everest? Peste 200 de cadavre împânzesc muntele

Muntele Everest este cunoscut pentru modul în care fură vieți. Astfel, de-a lungul timpului, muntele a fost împânzit cu peste 200 de cadavre. O bună parte din ele servesc în prezent drept puncte de reper pentru alpiniștii care se încumetă să exploreze muntele.

Muntele Everest, 8.849 de metri înălțime, situat în Nepal și Tibet, este unul dintre cei mai mortali munți din lume. În încercările lor de a explora acest vârf, nu mai puțin de 300 de alpiniști și-au pierdut viața. Anul 2023 a fost unul dintre cei mai mortali ani înregistrați vreodată, iar în timpul sezonului de alpinism din primăvara anului 2024, nouă persoane au dispărut sau au murit.

La momentul actual, peste 200 de cadavre înghețate se află pe munte.

„Majoritatea echipelor, din respect pentru acel alpinist, mută cadavrul departe de ochii acestuia”, a declarat antrenorul de alpinism Alan Arnette, care a escaladat Everestul în 2011, citat de publicația Smithsonian Magazine.

Citește și: Alpinistul român Gabriel Tabără a căzut victimă Everestului

Cadavrele, folosite drept puncte de reper

Cum trupurile grele sunt dificil de mutat, multe cadavre ajung să rămână pe munte. Astfel, în timpul expediților, alpiniștii vii ajung să treacă pe lângă cei care și-au pierdut viața. Multe cadavre au primit porecle, iar unele servesc drept marcaje de traseu. În ultimii ani, armata nepaleză a efectuat expediții pentru a îndepărta unele dintre cadavre și pentru a curăța tonele de gunoi de pe munte, patru cadavre și un schelet fiind recuperate în această primăvară.

Faimoasa „zonă a morții” de pe Muntele Everest se întinde la altitudini de peste 8.000 de metri, reprezentând o provocare extremă pentru alpiniști, din cauza temperaturilor glaciare, a nivelului periculos de scăzut al oxigenului și a condițiilor de mediu ostile. Pe măsură ce se aventurează în această regiune, alpiniștii trebuie să își monitorizeze atent starea fizică și mentală pentru a minimiza riscurile.

În acest mediu de altitudine extremă, numeroși alpiniști sunt afectați de hipoxie, degerături, epuizare și rău de altitudine sever, toate cauzate de lipsa acută de oxigen. Cei care se îndreaptă spre „zona morții” se confruntă cu provocări fizice majore, cum ar fi aerul rarefiat și temperaturile extrem de scăzute.