De ce Trump redeschide războiul comercial cu China – și ce urmează

Războiul comercial lansat de fostul președinte american Donald Trump revine brusc în prim-plan, dar de această dată cu o direcție mult mai clară: o confruntare directă între Statele Unite și China. Dacă prima sa administrație a fost marcată de o ofensivă tarifară pe mai multe fronturi, actuala escaladare vizează în mod special Beijingul, în cadrul unei politici comerciale mai agresive și mai focalizate.

Deși SUA a decis o pauză de 90 de zile în privința majorării tarifelor pentru mai multe țări, rămâne în vigoare o taxă vamală de 10% aplicată uniform importurilor. China însă a fost ținta unei măsuri fără precedent: o creștere tarifară de 125% aplicată produselor chinezești, care acoperă aproximativ 14% din totalul importurilor americane – de la electronice și telefoane, până la jucării pentru copii.

Trump a justificat această decizie printr-o reacție la propriile măsuri ale Chinei, care au presupus impunerea unor tarife de 84% asupra bunurilor americane. Fostul președinte a calificat aceste măsuri drept „o lipsă de respect”. Însă dincolo de replicile directe, acțiunea indică o ambiție mai profundă – aceea de a continua ceea ce consideră a fi o „misiune neterminată” din primul său mandat, scrie BBC.

„Nu am avut timp să facem lucrurile cum trebuie atunci, ceea ce facem acum”, a declarat Trump presei.

18:30 • LIFESTYLE

Penalizată cu tarife uriaşe, China nu mai cumpără filme de la Hollywood. Ce filme au fost cenzurate, modificate sau interzise în anii comerţului liber

13:32, 10.04.2025 • ECONOMIE

China nu va mai avea nevoie de petrolul rusesc: descoperire uriașă

În centrul acestei abordări se află o dorință de a zgudui ordinea economică mondială bazată pe China ca „fabrica lumii” și de a contesta ideea, odinioară larg acceptată, că globalizarea comerțului este benefică prin definiție.

O confruntare de ideologii economice

China produce în prezent 60% din totalul global al vehiculelor electrice – multe dintre acestea sub branduri autohtone – și 80% din bateriile care le alimentează. În același timp, menține o economie puternic orientată spre export și un regim politic autoritar, în ciuda speranțelor inițiale că deschiderea economică ar fi dus la reforme democratice.

Planul de dezvoltare „Made in China 2025”, lansat în urmă cu un deceniu, a devenit o piatră de temelie a viziunii economice chineze, vizând dominarea în sectoare cheie precum industria aerospațială, construcțiile navale și mobilitatea electrică.

În acest context, Trump își reia narațiunea din campania electorală din 2016, când a denunțat expansiunea economică chineză drept cauza declinului industrial american și a pierderii de locuri de muncă în statele din centrul țării.

Ce urmează?

În ciuda eforturilor de până acum, nici măcar administrația Biden – care a menținut multe dintre tarifele impuse de Trump – nu a reușit să schimbe fundamental modelul economic al Chinei. Astfel, revenirea lui Trump aduce o escaladare într-un context geopolitic și economic deja tensionat.

Două întrebări-cheie conturează direcția pe termen scurt:

1. Va accepta China să negocieze?

2. Va fi dispusă să facă reformele cerute de SUA, inclusiv o schimbare profundă a modelului economic bazat pe exporturi?

Răspunsurile sunt incerte. China vede actualul model drept parte integrantă a „renașterii naționale” și a legitimității regimului său autoritar. De asemenea, controlul strict asupra pieței interne și asupra informațiilor face improbabilă deschiderea largă către companiile tehnologice americane.

O întrebare pentru SUA: mai crede în liberul schimb?

În același timp, o a treia întrebare se adresează chiar Washingtonului: mai crede America în comerțul liber?

Donald Trump a susținut frecvent că tarifele sunt nu doar un instrument, ci un scop în sine – o barieră protectoare menită să stimuleze producția internă, să aducă înapoi lanțurile de aprovizionare și să crească veniturile fiscale.

Dacă China percepe acest obiectiv ca fiind real și ireversibil, ar putea considera că nu mai există nimic de negociat. În loc de cooperare economică, cele două mari puteri ar putea intra într-o competiție pentru supremație economică absolută.

O asemenea evoluție ar marca destrămarea definitivă a vechiului consens global în materie de comerț și ar deschide calea unei ere mult mai incerte – și posibil periculoase – în relațiile economice internaționale.